Bogăţia Harului

Sufletul smerit care poartă în sine din belşug harul Sfântului Duh şi-l păzeşte pe el, are la o vedenie dumneze­iască multă putere ca să o suporte, dar pe cel ce are puţin har, o vedenie îl face să cadă cu faţa la pământ, pentru că în el e puţină puterea harului. Aşa, pe Muntele Taborului, atunci … Continuă lectura Bogăţia Harului

Pentru ce ne iubeşte Domnul?

Duhul Sfânt este dulce şi plăcut pentru suflet şi trup. El ne dă să cunoaştem iubirea lui Dumnezeu, şi iubirea aceasta este de la Duhul Sfânt. Lucru minunat: prin Duhul Sfânt omul cunoaşte pe Domnul, Ziditorul lui; şi fericiţi cei ce slujesc Lui, pentru că El a zis: „Acolo unde sunt Eu, va fi şi slujitorul Meu” şi „va vedea … Continuă lectura Pentru ce ne iubeşte Domnul?

„Ce vrei tu, suflete al meu, şi pentru ce te întristezi şi verşi lacrimi?”

Prin el însuşi omul este lipsit de puterea de a împlini poruncile lui Dumnezeu, de aceea s-a zis: „Cereţi şi vi se va da” [Mt 7, 7]. Dacă nu cerem, ne chinuim pe noi înşine şi ne lipsim de harul Duhului Sfânt; fără har însă, sufletul se tulbură mult, pentru că nu înţelege voia lui Dumnezeu. Pentru a avea harul, … Continuă lectura „Ce vrei tu, suflete al meu, şi pentru ce te întristezi şi verşi lacrimi?”

Când pierde harul, sufletul se mâhneşte

Celui ce are harul vrăjmaşii îi aduc laude, iar când su­fletul se lasă înşelat de ele, pierde prin aceasta harul. Şi sufletul simte că harul pleacă, dar la început nu înţelege că aceasta este pentru mândrie, şi numai după îndelungate lupte învaţă smerenia. Când pierd harul, sufletul meu se mâhneşte foarte şi spune: - De ce am pierdut prin … Continuă lectura Când pierde harul, sufletul se mâhneşte

„Unde ești Tu, Doamne… pentru ce m-ai părăsit?”

În nevoința-i de a păzi harul, monahul Siluan atinge măsuri care oamenilor de un alt tip li s-ar părea neasemuit de aspre și care ar putea da naștere gândului că o astfel de necruțare de sine este o scâlciere a creștinismului. Aceasta, bineînțeles, nu este așa. Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu, care a fost … Continuă lectura „Unde ești Tu, Doamne… pentru ce m-ai părăsit?”

Nevoințele monahale ale Sfântului Siluan (III)

Din Viețile Sfinților, din scrierile Sfinților Părinți nevoitori, din convorbirile cu duhovnici și alți nevoitori din Sfântul Munte, tânărul monah Siluan învață treptat o mai desăvârșită lucrare a nevoinței, petrecând neabătut în osteneli care celor mai mulți le-ar părea total cu neputință. Somnul, ca și mai nainte, cu întreruperi: de câteva ori pe noapte câte … Continuă lectura Nevoințele monahale ale Sfântului Siluan (III)

Nevoințele monahale ale Sfântului Siluan (I)

Arătarea lui Hristos fratelui Simeon a fost, neîndoielnic, cea mai însemnată împrejurare a vieții sale. Ea nu putea să nu se răsfrângă în chip esențial asupra întregii desfășurări ulterioare a vieții sale, nu putea să nu pricinuiască cele mai adânci schimbări în sufletul și în conștiința sa. Cu toate acestea, în cele din afară, curgerea … Continuă lectura Nevoințele monahale ale Sfântului Siluan (I)

Sfințirea omului

Nu toate sufletele sunt la fel de puternice: unele sunt tari ca piatra, altele slabe ca fumul. Asemenea fumului sunt sufletele celor mândri; aşa cum vântul poartă fumul încotro bate el, tot aşa şi pe ele vrăjmaşul le trage unde vrea el, pentru că sau n-au în ele răbdare, sau vrăjmaşul le amăgeşte uşor. Dar sufletele smerite păzesc poruncile … Continuă lectura Sfințirea omului

„Când voi vedea iarăşi pe Domnul?”

Domnul „nu ne-a lăsat orfani”, ca o mamă iubitoare care nu-şi lasă orfani copiii, ci ne-a dat Mângâietor pe Du­hul Sfânt [In 14,16-18] şi El ne atrage nesăturat să iubim pe Dumnezeu şi să tânjim după El, şi cu lacrimi îl caut ziua şi noaptea. O, cât de rău îi este sufletului când pierde harul şi îndrăznirea; atunci … Continuă lectura „Când voi vedea iarăşi pe Domnul?”