Arhive pe categorii: Conferinte/Interviuri/Mărturii despre Sfantul Siluan

Athos, 7/20 Aprilie, 1936 (scrisori către D. Balfour)

83728ssAm primit scrisoarea matale în a treia zi de Paşti. M-am dus la părintele Siluan, i-am povestit pe scurt esenţialul, aproximativ aşa: „Pe părintele Dimitrie l-au primit foarte bine la Athena. Unii i-au propus să locuiască la ei cât voieşte, chiar şi ani de zile. S-a întâlnit cu nişte oameni culţi care vor să-l ajute să intre la Universitate, aşa încât să poată termina în doi ani. Îi făgăduiesc să îi găsească un mijloc de trai uşor şi comod. Pe lângă aceasta, a făcut cunoştinţă acolo cu mulţi oameni deosebiţi, cu adevărat nevoitori, cu oameni binecinstitori, şi totodată cu înaltă formare theologică. Toate cele pomenite i-au plăcut. Deocamdată a amânat călătoria la Ierusalim. Va rămâne în Grecia”.

Părintele Siluan a răspuns:

– Ei bine, fie să trăiască acolo cât îi voieşte sufletul. Însuşi lucrul va vădi toate.

Astfel, părintele este de acord să trăieşti la Athena. Eu m-am gândit: în ochii matale aceasta va fi o nouă contradicţie.

Scrii: „Rogu-te, nu mi te împotrivi”. Nu demult ai fost martor nimicniciei mele, încât acum mi-am pierdut puterea, încumetarea şi îndrazneala să-ţi vorbesc despre viaţa duhovnicească. Mai mult decât oricine, eu merg pieziş, pe căi ocolite. Îndrăzni-voi să-mi deschid gura? Nu-ţi ascund, de data aceasta îmi este greu să-ţi scriu.

Duminică 6/19 aprilie, din nou m-am dus la părintele Siluan să-i vorbesc despre mata. Voiam să-l încunoştinţez ceva mai amănunţit în privinţa a ceea ce scriseseşi. Pe scurt, îţi voi înfăţişa convorbirea noastră.

Eu:

– Părintele Dimitrie se sminteşte de contradicţiile din sfaturile şi convorbirile şi blagosloveniile pe care i le daţi: când îl blagosloviţi să se întoarcă în Franţa, când să trăiască ani de zile la Ierusalim.

Părintele Siluan:

– Prima dată m-a întrebat, m-am rugat lui Dumnezeu şi a reieşit să se întoarcă în Franţa. I-am spus-o. Observ că nu doreşte. Vrea în Grecia; m-am rugat – inima nu se împotriveşte. A voit la Ierusalim. Fie, să meargă. De fapt, este ca un copil. Eu, ca o dădacă, l-am ferit de pacoste, să nu-şi spargă capul. Dar fie să trăiască în Grecia. O să fie chiar interesant ca experienţă.

– Şi dacă acea experienţă va fi amară?

– Ce să-i faci!

– Părintele Dimitrie socoteşte că este mai bine dacă va hotărî el însuşi în astfel de probleme.

Părintele Siluan:

– Fie, fie. Noi nu-i vom îngrădi libertatea. Bine că măcar a scris acea scrisoare. El doar îşi caută libertatea; dar nu pentru prima oară văd astfel de cazuri. Unii îţi cer sfatul, le vorbeşti: nu vor să te asculte, le este greu ce le spui; şi aşa, chiar încep să te duşmănească. Uite, părintele H., de câţi ani nu încetează să mi se împotrivească, dar mai înainte îmi urma. Câte cazuri de astea nu sunt!

Eu:

– Legătura dintre ucenic şi duhovnic este una de bunăvoie, şi în acest sens, liberă. Dacă părintele Dimitrie găseşte incomod să vă urmeze unele sfaturi şi vrea el însuşi să hotărască, el de fapt vă slobozeşte şi pe dumneavoastră. Legătura se rupe.

Părintele Siluan:

– El însuşi m+a numit duhovnic luişi. Deja nu mai puteam să refuz. La tundere, Vlădica mi l-a încredinţat în lipsă… Iar acum socotesc că trebuie încă răbdare. Lucrul de la sine se va hotărî.

– Părintele Dimitrie zice că nu este drept a cere duhovnicului povăţuiri pentru astfel de amănunte ca, de pildă, unde să trăieşti, unde să te duci. Nu se cade să te foloseşti de duhovnic ca de un oracol.

– Cum de asemuieşte el rugăciunile noastre cu oracolul? Ieftin ne-a mai preţuit. Fie să trăiască după sine, precum voieşte. Experienţa îl va învăţa. Şi-a pierdut credinţa, iar fără credinţă nu va afla folos. E ca în cântecul despre Luca: „La tine venit-am după sfat, cumetre…”

– Părintele Dimitrie mă roagă „să nu mă împotrivesc lui”.

Părintele Siluan:

– Ce nevoie avem să ne împotrivim? Scrie-i că nu-i vom schimba hotărârea. Când am văzut că nu voia să asculte sfatul, la sfârşit i-am spus că fie să trăiască acolo unde voieşte, doar să se păzească, să-şi trăiască monahismul. Vremile sunt grele. Am văzut că dacă te porţi cu el aspru se va răzvrăti.

Mi-am amintit: „Învăţătorule, ce voi face? Domnul: Poruncile ştii. Tânărul: Învăţătorule, acestea toate din tinereţe  le ştiu. Spune-mi ceva mai mult. Domnul, iubindu-l, a zis: Vinde-ţi averile… şi urmează Mie”. Dar el, posomorându-se s-a dus întristat.

Din Pateric: La marele Pimen a venit un frate să-i ceară binecuvântare de a găti o cină a dragostei pentru fraţii monahi. Cuviosul a binecuvântat. Fratele mai în vârstă al cuviosului Pimen, Avva Anuv, auzind, l-a mustrat pe Pimen pentru sfatul necălugăresc. Altă dată a venit acelaşi frate către cuviosul Pimen. Sfântul, acum în prezenţa lui Avva Anuv, îl întreabă: Pentru ce ai venit rândul trecut? Răspuns: Pentru cutare şi cutare. Cuviosul Pimen: am spus-o din greşeală. N-am luat aminte la ce îmi spuneai, nu este lucru călugăresc să pregăteşti o cină a dragostei. Nu o mai fă. Fratele, întristat: Eu altceva nu ştiu să fac – şi a plecat. Atunci Avva Anuv: Iartă. Cuviosul Pimen: Am văzut că el nu va face ascultare dacă ăl voi opri, de aceea l-am şi blagoslovit, ca să o facă cu sufletul împăciuit”.

La Sf. Antonie au venit nişte fraţi să-l întrebe: Cum să ne mântuim? Marele Antonie: Faceţi aşa şi aşa. Ei au răspuns: Nu putem. Cuviosul Antonie: Faceţi atunci aşa şi aşa. Iarăşi răspunsul: Nu putem. A treia oară sfântul: Ei, atunci faceţi aşa şi aşa. Răspuns: Nici aceasta nu putem. Cuviosul Antonie, către ucenicul său: Fierbe-le nişte legume, şi slobozeşte-i în pace.

Şi Sfânta Scriptură spune că şi prorocii dau sfaturi „după inima celui ce întreabă”.

Nu vreau să te întristez. Dar însuţi ai ridicat întrebarea privind contradicţiile în sfaturile părintelui Siluan. Dacă ai fi împlinit cu credinţă primul sfat, n-ai mai fi dat loc contradicţiilor. Toate acestea sunt acoperitoarea dragoste care se contrazice.

I-am mai spus părintelui Siluan încă un lucru:

– Mi-e foarte greu să scriu sau să vorbesc părintelui Dimitrie când văd că te înţelege în felul lui. El crede că sfaturile noastre se explică prin faptul că suntem interesaţi a nu-l pierde din Biserica Rusă. Unele din reacţiile noastre el le înţelege nu ca dorinţa de a-l ajuta, ci mai curând interes.

Părintele Siluan:

– Niciodată nu mi-a trecut prin gând una ca asta. Mie mi-e totuna – Greci, Francezi, Ruşi, Evrei. Eu tuturor nu le doresc decât mântuirea. Nici nu m-am gândit vreodată să ţin partea Bisericii Ruse. El m-a întrebat ce să facă, unde să meargă, unde să se ducă. Eu i-am răspuns după rugăciune. Dar omeneşte nu ştiu unde, în ce condiţii sunt.

Am socotit necesar să nu-ţi ascund cuprinsul convorbirii noastre. Dar însuţi vei putea înţelege greutate poziţiei părintelui şi stânjeneala poziţiei mele. […]

Cel cu sufletul dăruit matale, nevrednic întru Hristos mai mic frate,

Ierodiaconul Sofronie.

„Nevoinţa cunoaşterii lui Dumnezeu” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2013

Un comentariu

Din categoria Conferinte/Interviuri/Mărturii despre Sfantul Siluan

Din cuvântarile părintelui Sofronie (III)

78182De ce vorbesc astăzi ca şi cum aş fi îngrijorat? Da, sunt îngrijorat, pentru că gândindu-mă câte arătări ale bunăvoirii lui Dumnezeu ni s-au arătat deja, s-ar putea trezi în noi vreo dorinţă nefolositoare, neadevărată, mincinoasă, pierzătoare – de a ajunge la daruri asemenea Stareţului Siluan. Înţelegeţi care este teama mea: Noi ne aflăm în primejdie, pentru că avem un părinte neînchipuit de mare – Cuviosul Siluan. Ceea ce s-a petrecut cu el este un fenomen dintre cele mai rare în toată istoria omenirii. Iar dacă noi ne vom strădui a dobândi aceleaşi daruri pe care el le-a avut, vom face o mare greşeală. Niciodată nu trebuie să ne comparăm cu nimeni altul. Oricât de mic sau de mare ar fi înaintea lui Dumnezeu fiecare dintre noi, Dumnezeu „se îngrijeşte” de fiecare om aparte, comunicând inimii lui. Calea obişnuită nu este cea pe care o observăm la Sfântul Siluan. El, ca şi Sfântul Serafim de Sarov, dintru bun început au trăit arătarea lui Hristos. Noi însă trebuie să avem un alt obiectiv: Creştinul de obicei trebuie să gândească cum, murind, să se fi curăţit prin pocăinţă. Şi atunci se va arăta Hristos omului în vecinicie…

„Cuvântări duhovniceşti (vol 1)” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2013

Scrie un comentariu

Din categoria Conferinte/Interviuri/Mărturii despre Sfantul Siluan

Din cuvântarile părintelui Sofronie (II)

77283Stareţul Siluan m-a chemat la el după ce mă cercetase pustnicul, părintele Vladimir. Şi am venit la Stareţ cu multă cucernicie. Eu în gând sărutam pământul pe care păşea acest om, şi poate de aceea niciunul din cuvintele lui nu stârnea în mine împotrivire, ci le primeam cu adâncă recunoştinţă şi cucernicie. […]

Unul dintre cele mai importante aspecte a ceea ce am auzit de la Sf. Siluan este descrirea rugăciunii lui, în care a primit de la Hristos răspunsul: „Ţine-ţi mintea în iad, şi nu deznădăjdui”. Două lucruri m-au impresionat dintru bun început atunci când vorbea despre clipa arătării Domnului. Vedenia a durat o singură clipă, dar în această clipă i s-a descoperit vecinicia. Pentru ce eu am crezut că Hristos cel Preacurat i s-a arătat şi i-a vorbit, şi nu vreun alt duh? – Pentru că el, fiind un ţăran rus cât se poate de simplu şi aproape analfabet, dintr-o dată a primit duhul rugăciunii pentru întregul Adam – lucru pe care nu-l pot cuprinde cei mai renumiţi theologi. Mie mi-a fost limpede că Însuşi Domnul i s-a arătat, pentru că i-a împărtăşit starea Lui Proprie, cea despre care spune Siluan în scrierile sale:

„Domnului îi este milă de toţi…”

Şi de aceea, cred, scrie mai departe:

„Am început să fac aşa cum m-a învăţat Domnul (…), şi mintea mi s-a curăţit (…), şi Duhul dă mărturie de mântuire”.

„Cuvântări duhovniceşti (vol 1)” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2013

Un comentariu

Din categoria Conferinte/Interviuri/Mărturii despre Sfantul Siluan

Din cuvântarile părintelui Sofronie

82017Viaţa aceasta eu am numit-o „insuflare de sus”. Cuvântarea noastră pe aceste subiecte coincide cu zilele când pomenim îndeosebi pe părintele nostru  duhovnicesc, pe Sf. Siluan. Dumnezeu i-a dat dintru începutul vieţii sale monastice rugăciunea pentru întreaga lume, pentru întregul Adam – cu adânc plâns: mai mult decât pentru sine însuşi. Şi iarăşi subliniez: am în vedere „starea” duhului nostru, ceea ce este cu putinţă numai prin lucrarea harului lui Dumnezeu, şi în aceasta constă deosebirea ei calitativă de orice filosofie; şi chiar – voiu spune un cuvânt îndrăzneţ – de toată theologia intelectuală.

Dacă o astfel de însuflare se va atinge de inima noastră, iubiţii mei fraţi şi surori, atunci, repet, această însuflare este de nesecătuit, căci ea cuprinde principiul vieţii vecinice; şi chiar dacă alcătuirea noastră trupească se va destrăma, însuflarea aceasta va trăi în noi în chip puternic, cu nesfârşită putere. Atunci va fi greu celei ce se numeşte „grija de multe” să se atingă de noi, oricât am avea de suferit. Bineînţeles că, trăind în obşte, vom avea multe restricţii exterioare, ca „programul” zilei, un oarecare „tipic”, vreo „pravilă” oarecare, şi altele asemenea lor; dar duhul care purcede de la Dumnezeu Tatăl va depăşi toate aceste forme şi pravile. Din punct de vedere exterior suntem nevoiţi să păstrăm toate acestea, căci ele ne întăresc – am în vedere ascultarea şi toate celelalte metode de a forma monahul. Ele ne sunt de neocolit, pentru ca treptat să ne introducă în starea duhovnicească în care se află Însuşi Hristos. Atunci vom vedea că în viaţă nu există nimic banal, meschin, neînsemnat. Fericitul Siluan, în cuvintele lui cât se poate de simple şi mişcătoare, zice despre monah:

„Merge un astfel de om cu picioarele pe pământ, şi munceşte cu mâinile, şi nimenea nu ştie şi nu vede că el, cu duhul, petrece în Dumnezeul cel vecinic.”

Şi dacă lucrul cel mai important este a petrece cu duhul în Dumnezeu, atuncea va fi uşor să păzim toate legile, toate pravilele exterioare, nemaifiind rob nici unei restricţii, oricare ar fi ea.

O, cum aş dori să vă dau să înţelegeţi prin cuvintele mele ceea ce gândesc eu în adâncul sufletului când vorbesc de „însuflare de sus”. Bineînţeles, am în vedere însuflarea de la Duhul Sfânt; dar ea nu depinde numai de Dumnezeu. Voi poate veţi spune: „Ce este acest cuvânt straniu?” Dar sensul lui este următorul: Dumnezeu nu face nimic omului cu sila. El ne descoperă chipul lui Hristos, după care ne lasă slobozi – să urmăm Lui, sau să nu urmăm. Eu am scris în carte: „În Hristos, Logosul cel întrupat al Tatălui, ne este dat să vedem ideea cea mai nainte de veci a lui Dumnezeu pentru om”. Când ne este dat de la Dumnezeu a zări chipul omului precum l-a gândit Dumnezeu, atunci se iveşte în noi setea de a ne asemăna cu Hristos; atunci se face loc lui Dumnezeu în noi. Şi în acest sens spunem noi că revărsarea harului peste noi atârnă nu numai de Dumnezeu, deşi în El Singur este această viaţă, ci în parte şi de dispoziţia noastră – a primi sau a nu primi.

Şi deci, iubiţii mei fraţi şi surori, mai ales cei ce aţi venit de curând, iată ce aş dori să vă trasmit: Deschideţi-vă minţile şi inimile, pentru ca Duhul Sfânt să însemneze chipul lui Hristos în voi, şi atunci toată viaţa voastră monastică va fi ceva cu totul de nedescris în cuvinte omeneşti.

Hristos, şi în Ghethsimani şi pe Golgotha, trăia continuu cu gândul la Tatăl; aşa şi noi vom trăi – noi însă vom trăi mai degrabă cu Hristos, iar nu cu Tatăl. Ei sunt nedespărţiţi, dar cu noi Hristos este încă în „lucrare” – cum să ne mântuiască, iar noi numai prin El vom veni la Tatăl. Pe Duhul Sfânt îl vom recunoaşte pentru că El ne vorbeşte – El vorbeşte aceleaşi ce a grăit Hristos. Iar dacă vorbeşte contrariul, de acum aceasta nu mai este Duhul, Persoana a treia a Sfintei Treimi. Din punct de vedere practic viaţa noastră se clădeşte în chip hristocentric, adică pe primul plan stă înaintea noastră, mai presus de toate, Faţa lui Hristos.

„Cuvântări duhovniceşti (vol 1)” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2013

Scrie un comentariu

Din categoria Conferinte/Interviuri/Mărturii despre Sfantul Siluan

Athos, 3/16 Decemvrie, 1932 (scrisori către D. Balfour)

67942Îţi trimit împreună cu scrisoarea de faţă scrisorile părintelui Siluan. Voi spune ceva şi despre el. Din primele zile după ce am venit la mănăstire sufletul s-a cucerit înaintea lui mai mult decât înaintea oricărui altul dintre cei pe care i-am cunoscut sau pe care i-am întâlnit. Sufletul cumva întotdeauna se smerea înaintea lui.

(Alt manuscris adaugă: “Niciodată în viaţa mea nu am simţit atât de puternic ruşine chiar pentru cele mai mici gânduri rele, pentru fiecare mişcare lăuntrică, aşa cum o simţeam de obicei în prezenţa lui. Iar aceasta, din primele zile ale monahismului meu, când nu-l cunoşteam decât după faţă”.)

De multe ori mi-a dat Domnul să mă întâlnesc cu el, iar uneori să vorbesc cu el, când faţa lui strălucea cu o lumină şi o frumuseţe inexplicabile.

(Alt manuscris adaugă: “De multe ori mi-a dat Domnul să-l văd într-o astfel de stare de har, încât uneori nu-mi ajungeau puterile să caut către faţa lui… Nu pot explica ce este această lumină, sau ce este acea frumuseţe.”)

Mi s-a întâmplat să văd şi alţi monahi într-o astfel de stare, când faţa lor părea a fi asemenea îngerilor (dar nu deseori, uneori la împărtăşirea celor bolnavi, sau la tunderea în schimă), cu toate acestea niciodată nu am văzut pe cineva asemenea acestui om simplu. Ştiu că zi şi noapte petrece în rugăciune; Domnul i-a dăruit aşa un har, încât nici în prezenţa oamenilor nu i se întrerupe rugăiunea, adică nu-l distrag peste măsură ci, din dragoste pentru oameni este chiar deschis şi călduros. În orice caz, nu-l împovărează prezenţa oamenilor, fapt prin care se deosebeşte de ceilalţi nevoitori care, pentru a petrece în rugăciune, au nevoie de condiţii liniştite şi de însingurare.

L-am cunoscut îndeaproape de foarte puţină vreme, de mai puţin de un an. Mai nainte nu mi s-a întâmplat să vorbesc cu el pe îndelete, ci doar în ascultările de obşte (poate după legea atragerii sufleteşti) smulgeam puţină vreme pentru vreun cuvânt, mai mult despre ascultări, despre rugăciune. La începutul anului curent Dumnezeu mi-a dat să vorbesc cu el mai pe deplin, iar de atunci ne-am apropiat duhovniceşte, el a înclinat către mine, iar eu mult, mult am mulţămit lui Dumnezeu pentru a-mi fi dat bucuria de a vorbi împrună cu alesul Său. Mult mi-a ajutat; mi-a spus lucruri, călugăreşte vorbind, “spre folos”.

În convorbire, fiind un  om aproape fără carte, el este aşa de simplu, şi ca atare nu poate să-ţi înfăţişeze înaltele sale gânduri cu rigoare logică (pornind de la cele de jos până la cele înalte), ceea ce îl face foarte greu de înţeles pentru majoritatea oamenilor; cât despre ceilalţi, ei nicidecum nu pot înţelege şi preţui înţelepciunea-i de Dumnezeu dăruită.

(Alt manuscris adaugă: “Nu poate să-ţi lămurească riguros ce şi cum, şi de aceea în cele mai multe cazuri oamenii nu-l înţeleg, însă Domnul mi-a dat cumva ca eu să-l înţeleg şi să primesc de la el mult folos. Nu-ţi ascund nimic, îţi voi spun toate, dar nu dintr-o dată, ci treptat.”)

Învăţătura lui este în nu multe cuvinte, dar pentru a o însuşi în actul vieţii este nevoie de o mare trudă pentru mulţi ani, e nevoie de a vărsa multe lacrimi şi de a trece prin multe, şi de a răbda multe ispite de neocolit, iar atunci printr-o neîntreruptă rugăciune şi multă smerenie poate va ajunge omul la primele trepte ale acelor virtuţi de care vorbeşte.

Din pricina necontenitei petreceri în rugăciunea minţii (paza minţii curate în Dumnezeu) este foarte uitic. I se întâmplă să uite atât de deplin ceea ce a zis, că şi atunci când îi aminteşti, nu-şi poate aduce aminte dacă fusese vorba de acel lucru sau nu. Aşijderea şi în scrierile sale, uită ce a scris şi ce nu a scris, şi de aceea adesea se repetă.

Amintindu-şi de mata, el se roagă, ba uneori îţi şi scrie scurte scrisori pe care mi le dă spre a ţi le trimite. Acum mi s-au adunat câteva şi ţi le trimit. Toate sunt fără dată, dar eu, pentru înlesnirea ta, le-am pus data în ordinea în care le-am primit.

(Alt manuscris adaugă: „Dându-mi scrisorile, bineînţeles, nu ştie că nu ţi le-am trimis încă pe cele dinainte, dar totuşi le iau şi nu încerc să îi explic că nu ţi le-am trimis nici pe acelea, pentru că nu-ţi aveam încă adresa”.)

Convorbirile noastre despre mata, faptul că mi s-au încredinţat scrisori – de la mata spre a i le citi, de la el, ca să ţi le trimit – ne-a apropiat mai mult. Un singur lucru nu-mi place: i-a sfătuit pe unii să vorbească cu mine, ştiind că le pot tâlcui şi dezvolta cuvintele lui şi sfaturile lui mai amănunţit şi mai legat. Eu m-am împotrivit, dar până acum fără rezultat.

(Alt manuscris adaugă: „Da, iată, mulţumită întâlnirii cu mata, relaţiile mele cu dânsul au devenit mai apropiate, fapt pentru care a început să-mi încredinţeze nu numai matale să-ţi trimit scrisori, ci şi altor persoane care i s-au adresat, ba chiar uneori mi-a încredinţat să scriu în numele lui. Aceasta nu ar fi încă nimic, însă din pricina bunăvoirii lui către mine îndeamnă pe unii să mi se adreseze, ceea ce mă pune într-o poziţie foarte stânjenitoare. Astfel, în August … l-a sfătuit pe un tânăr Rus – Roman – să facem cunoştinţă. Pe acest Roman, părintele Vasilie, care şi el foarte mult îl cinsteşte pe părintele Siluan, l-a adus la dânsul. Roman, chiar de la primele cuvinte, s-a legat sufleteşte de Stareţ, căci cu o exactitate uimitoare pentru Roman i-a descoperit unde sunt bubele sale sufleteşti, şi de la primele cuvinte a început să-i vorbească despre cele mai importante lucruri pentru el. Apoi Stareţul l-a sfătuit să facă cunoştinţă cu mine. Toate încercările mele de a ocoli aceasta nu au dus nicăieri. Roman m-a rugat prin părintele Vasilie a mă învoi să vorbesc cu el; eu am refuzat, întemeiat pe rânduiala care ne opreşte pe noi, monahii, în afara unor anumite persoane deosebi rânduite pentru aceasta, ca de pildă părintele Vasilie, să intrăm în vorbă cu vizitatorii mănăstirii. Atunci el s-a dus la Igumen, care l-a binecuvântat, şi astfel acum mi-e cu neputinţă să-l ocolesc mai departe, întemeindu-mă pe opreliştea rânduielii. Dacă ai şti cu ce grijă m-a încărcat Domnul!”)

„Nevoinţa cunoaşterii lui Dumnezeu” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2013

Scrie un comentariu

Din categoria Conferinte/Interviuri/Mărturii despre Sfantul Siluan

Athos, 25 Iulie, 1931(scrisori către D. Balfour)

73803Stareţ sau sfătuitor îţi va da Domnul când va fi nevoie, de aceasta să nu te îndoieşti, ci crezi „fără a deznădăjdui”.

Poate că va da Domnul curând Bisericii Sale un oarecare răgaz de la prigoanele ce au ajuns-o din afară, precum şi din lăuntru, de la păstori şi fraţi mincinoşi; atunci vom avea mai mult de unde alege. Te sfătuiesc ca în loc de Stareţ să-l iei pe Părintele Siluan, căruia i-am adăugat în scrisoarea mea răvaşul conţinând micul tău secret, şi care la rândul lui îţi trimite răspunsul împreună cu al meu. Este un om simplu şi cu puţină carte, însă cunoaşte viaţa duhovnicească, poate până în ultimele ei trepte care pot fi atinse pe Pământ. Şi este cu adevărat nerătăcit (ne-illumine). Eu însumi, din mila lui Dumnezeu, de multe ori l-am văzut atât de îmbelşugat luminat de har, că n-am avut destul duh să privesc la faţa lui. Este un om plin de duhul lui Hristos, de dragostea Dumnezeiască, şi care şi-a trecut viaţa într-aşa o luptă cu vrăjmaşul, şi într-aşa o nevoinţă pentru Dumnezeu pe care rar, foarte rar o poate ajunge cineva. Dacă şi numai cu rugăciunea sa – el te va ajuta mai mult decât oricare altul, cu zilnica sa priveghere asupra matale şi cu îndrumările sale. Destul deocamdată; mai târziu vom vedea ce ne va da Domnul.

„Nevoinţa cunoaşterii lui Dumnezeu” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2013

Un comentariu

Din categoria Conferinte/Interviuri/Mărturii despre Sfantul Siluan

Cuviosul Siluan Athonitul – Dascălul tainelor, cel cu cuvânt tămăduitor

Se săvârșesc anul acesta, pe 24 septembrie, trei sferturi de veac de la mutarea în Lumina cea nezidită a Cuviosului Siluan, această „floare nouă, suflând a Duhului dumnezeiască mireasmă”, care a înflorit din moștenirea Sfântului Munte, nevoidu-se în Mănăstirea Sfântului Mare-mucenic și Tămăduitor Panteleimon. În el, Hristos Dumnezeu-Omul a plinit gândul rugăciunii sale din tot ceasul: „Doamne, întoarce oamenii Tăi spre Tine, ca toți să cunoască iubirea Ta, și blândă Fața Ta în Duhul Sfânt să o vadă – ca toți de această vedere încă de pre pământ să se desfăteze, și văzându-Te cum ești, asemenea Ție să se facă”… Și ne-am gândit să pecetluim această prăznuire mai rotundă decât altele (deși în veșnicie toate sunt „acum”, și deopotrivă de însemnate), închinând câteva rânduri marelui Stareț atonit, despre care Părintele Gheorghi Florovski spunea că „face parte integrantă dintr-o lungă și cinstită tradiție… un nor de martori ai Tainelor Împărăției”.

siluan2Ne-am întâlnit de multe ori cu întrebarea: „Dar de ce-i atât de important acest Siluan? Ce are așa de ieșit din comun, de ce se pomenește atâta de el?”. E o nedumerire care l-a încercat până și pe vestitul teolog rus Vladimir Lossky. Însă răspunsul ni-l dă un al sfânt al Bisericii, care l-a cunoscut îndeaproape pe Stareț și s-a împărtășit din Duhul cel dătător-de-viață care sălășluia într-însul: sfântul episcop Nicolae Velimirovici. El rostea în 1952: „Să știți că Siluan e mai mare decât toți ceilalți în iubirea sa! Când îi citești pe toți ceilalți, o disperare te cuprinde, dar niciodată nu se întâmplă așa ceva cu ceea ce a scris Siluan! Cuvântul lui este tămăduitor”. S-ar cuveni amintit și că aceste aprecieri veneau după citirea unei scrisori a marelui dogmatist sârb, Cuviosul Iustin Popovici, în care acesta îl asemăna pe Starețul Siluan cu Sfântul Simeon Noul Cuvântător-de-Dumnezeu…

„Ce om! Noi ne veselim, iar el stă cu mintea la Judecata de Apoi”…

Starețul Siluan s-a născut în 1866, într-o familie de țărani din Rusia. Tatăl lui era un bărbat cu credință adâncă, despre care Cuviosul zicea mai târziu: „Iată, așa un stareț mi-aș dori să am: el niciodată nu se mânia, totdeauna era cumpătat și blând. O jumătate de an a așteptat vremea potrivită [pentru a vădi o greșeală], și ca să mă îndrepteze, și ca să nu mă tulbure”.

Încă din tinereți, inima i s-a aprins de dragostea pentru Dumnezeu și se ruga mult, cu lacrimi. Dar mai apoi această stare neobișnuită unui tânăr la părăsit și a început să caute îndulcirile vieții – prietenii cu cei de-o vârstă, să iasă cu fete, sa bea votcă, să cânte la acordeon… A săvârșit păcatele „obișnuite” în lume – dar deosebit la el a fost simțământul său de pocăință atât de adânc și de puternic, pentru care Dumnezeu l-a și chemat la acea viață neobișnuită, de „nevoință vrednică de cel mare dar”.

Odată, după ce petrecuse o vreme în necurăție, a ațipit. Atunci, în acea stare de somn ușor, a văzut un șarpe intrându-i pe gură; sărind din somn cuprins de-o mare scârbă, a auzit un glas neobișnuit, plin de duioșie și frumusețe (de care Starețul era adânc și neîndoielnic încredințat că era al Maicii Domnului), zicându-i: „Tu ai înghițit șarpele în somn și te-ai îngrețoșat; așa și mie, neplăcut îmi este a privi cele ce faci”. Înrâurirea asupra sa a fost cutremurătoare. Până la sfârșitul zilelor sale, Starețul spunea: „Acum văd câtă îndurare are Domnul și Maica Domnului pentru norod. Închipuiți-vă, Maica Domnului a venit din ceruri să mă povățuiască pe mine, tânărul căzut în păcate!”.

Atunci, „aflând cheia plângerii”, s-a trezit în el un mare simțământ al păcătoșeniei, în urma căruia i s-a schimbat atitudinea față de tot ce vedea în viață. Păstrând aceași credință vie și adâncă pocăință, merge să-și facă stagiul militar. În tot acest răstimp, el nu înceta să-L pomenească pe Dumnezeu. Pilduitor este un episod petrecut atunci într-o cârciumă moscovită, când un camarad îl întreabă de ce e mereu tăcut. „Mă gândesc că noi acum mâncăm, bem vodcă, ascultăm muzică și ne veselim, în timp ce la Athos acum săvârșesc priveghere și toată noaptea se vor ruga; așa că, la Judecata de Apoi, care dintre noi va da un răspuns mai vrednic?”. Celălalt a exclamat atunci: „Ce om! Noi ascultăm muzică și ne veselim, iar el stă cu mintea la Athos și la Judecata de Apoi”…

„Întreaga sa făptură s-a umplut de focul harului Sfântului Duh”

În 1892, pregătindu-se să plece la mănăstire, „ca o oaie de Dumnezeu însetată”, îi cere Sfântului Ioan din Kronstadt rugăciunile „ca să nu mă țină lumea” – și într-adevăr, din acea clipă, „văpaia iadului a vuit neîncetat” până ce a ajuns în Sfântul Munte, la Russikon. Începea o nouă viață, de nevoință.

Ajuns aici, în acest „liman al mântuirii”, după ce și-a spovedit „cu tragere de inimă și cu multă frică” toate faptele vieții, s-a dat pe deplin bucuriei iertării păcatelor – și a pierdut încordarea în care viețuise până atunci. Mintea i-a fos supusă năvalei vrăjmașilor, cu precădere a duhului curviei, care îi aducea înainte tot felul de chipuri smintitoare. Atunci a descoperit, cu ajutorul duhovnicului, tainicul război nevăzut ce se poartă în duh și putința căderii prin gând. Această cădere l-a făcut pe Starețul Siluan să aibă trezvie întreaga  sa viață: „Gândurile, niciodată să nu le primești, ci de cum vin, îndată gonește-le”.

Tot atunci a descoperit rugăciunea cu mătăniile – strigătul necontenit „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-m!”. Această chemare a preasfântului Nume al lui Iisus îi îndulcea mult sufletul. Se ruga fierbinte și mult, cu sufletul împovărat, tânjind puternic către Singurul Mântuitor. Atunci s-a învrednicit a primi, ca un mare și rar dar de la Maica Domnului, pătrunderea rugăciunii în inimă, ce se rostea acolo de la sine, zi și noapte.

Însă odată cu urcarea pe treptele vieții duhovnicești, atotpizmașul diavol își întețește ispitele asupra nevoitorului, cu îngăduința lui Dumnezeu, spre întărirea acestuia întru cele ale Împărăției Sale „care în lăuntru este”. Deși Starețul dormea puțin și se ruga cu o încordare fără seamăn, năvalele și nălucirile drăcești nu mai conteneau. După o jumătate de an petrecută astfel, puterile au început să-i scadă și curajul ajunsese la istovire. Într-o zi a primit gândul drăcesc că Dumnezeu e de neînduplecat, după care a simțit o părăsire deplină, și sufletul i s-a afundat în întunericul iadului mai bine de un ceas.

Dar Acesta stătea și căuta la bărbăția luptei sale: în aceeași zi, în timpul Vecerniei, în dreapta ușilor împărătești, unde se afla icoana Mântuitorului, i s-a arătat Hristos cel Viu… „Domnul, în chip de neînțeles i s-a arătat, și întraga sa făptură, până și trupul însuși i s-a umplut de focul harului Sfântului Duh, acel foc pe care Domnul l-a pogorât pe pământ cu venirea Sa”. Atunci, precum spune imnograful, „belșug de viață ai luat, Siluane Preacuvioase, și asemenea icoanei Lui făcându-te, cea către Dumnezeu credință îți întăreai”.

De-a lungul întregii sale vieți ce a urmat, Starețul a trăit cu un simțământ al păcătoșeniei cât se poate de adânc și de puternic. Inima îl durea în chip de nerăbdat, așa că pocăința îi era cu lacrimi și nealinată până nu simțea vădit că Dumnezeu îi dăruise iertarea, prin cercetarea harului.

„Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”

După câtăva vreme, însă, harul a început să slăbească în lucrarea lui simțită. Nedumerit, Cuviosul Siluan își urmează viața de nevoință fără vreo împuținare, „rugăciunea lucrând până la sânge”. Căutând să înțeleagă ce se petrece, a mers să ceară sfat unuia din bătrânii și încercații duhovnici ai mănăstirii, Părintele Anatolie, dar acesta, uimit înaintea celor trăite de Stareț, scapă un „Dacă acum ești așa, ce vei deveni la bătrânețe?” – cuvânt ce avea să aducă asupra nevoitorului și puternica ispită a slavei deșarte, cu care încă nu știa să lupte.

Starețul trăia atunci ceea ce în limbaj ascetic se numește „a doua perioadăa a harului” – un răstimp de părăsiri și reveniri ale acestuia, potrivit pedagogiei dumnezeiești. Datorită acestor schimbări, sufletul monahului petrece într-o necontenită trezvie  a minții, cuprins de rugăciune neîntreruptă, urmând strigătului lui Hristos răstignit: „Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”.

Așa au trecut cincisprezece ani din acea zi în care Domnul i se arătase Starețului – cincisprezece ani de  multe și dureroase suferințe ale inimii, de adânc zbucium și cumplite prigoane ale întunecaților draci, despre care își amintea mai apoi: „Dacă Domnul nu mi-ar fi dat la început să cunosc cât de mult iubește El omul, nu aș fi putut răbda nici măcar una din acele nopți – iar ele au fost nenumărate”.

Și iată că într-una din acele nopți albe, de luptă duhovnicească încordată, Cuviosul Siluan vede, pe când se pregătea să facă metanii înaintea icoanei din chilie, un diavol uriaș stând înaintea acesteia. Are loc atunci un dialog, ale cărui cuvinte, fiecare în parte, sunt pline de dumnezeiești învățăminte – și pe care socotim de a-l aminti în întregime: „Doamne, Tu vezi că vreau să mă rog Ție cu mintea curată, dar dracii nu mă lasă. Învață-mă ce trebuie să fac ca să nu mă împiedice”. Hristos i-a răspuns: „Cei mândri totdeauna așa suferă de la draci”. „Doamne, atunci învață-mă ce trebuie să fac ca să mi se smerească sufletul”. Și iarăși, în inimă, îi răsună Cuvântul lui Dumnezeu: „Ține-ți mintea în iad, și nu deznădăjdui”.

Adică, cu alte cuvinte: „«Tu însuți spui că sunt milostiv, că sufletul tău Mă cunoaște: primește dar cu încredere, de la Mine cuvântul mântuirii, cuvânt care altora li s-a părea nesuferit de greu (vezi Ioan 6:60)».

Iar Siluan, deplin încredințat că numai bine poate purcede de la un cuvânt dumnezeiesc, începe a se osândi, și a se osândi pe sine singur laa o veșnică, chinuitoare despărțire de Domnul cel iubit, adică la însăși starea în care se afla, în neclintita nădejde că, întru sfârșit, cumva, mântuirea avea să fie deznodământul de neocolit.

Ce urmează? El însuși dă mărturie, ca și uimit: «Am început să fac precum Domnul m-a povățuit – mintea mi s-a curățit, iar Duhul dă mărturie mântuirii în inima mea»…

„Va veni o vreme când prin singur acest cuvânt ne vom mai putea mântui”

Sunt multe noime adânci care se pot da acestui cuvânt de la Dumnezeu. În însăși acest fapt se vădește că este unul din acele „cuvinte ale vieții veșnice”, asemenea cuvintelor Părinților pe care Biserica i-a numit Mari, precum Antonie, Macarie, Sisoe sau Pimen, făcându-se răspuns fiecăruia, în chip ipostatic, după nevoia și la măsura devenirii sale.

„Părintele Sofronie adesea zicea: «Nu vă încumetați să cercetați după mintea voastră cuvântul Sfântului Siluan, că riscați să ajungeți la spitalul de nebuni! Cuvântul lui nu este pe măsura noastră». Însă cândva a adăugat: «Și totuși… cuvântul în sine înfățișează însăși structura nevoinței duhovnicești».

Cu alte cuvinte , sub forma în care l-a primit Sfântul Siluan se poate trăi de fiecare dintre noi cumva, într-o anume măsură, la orice nivel duhovnicesc ne-am afla. De pildă, când te duci să-ți spovedești păcatele nu te duci să te îndreptățești, să «să ieși din propriul tău iad», prin propria-ți putere, sau inițiativă, sau închipuire, ci în nădejdea iertării și a tămăduirii. Iată, practic, un fel în care tot omul își «ține mintea în [propriul său] iad fără a deznădăjdui». Iar acest cuvânt ne va însoți de-a lungul întregii duhovnicești călătorii a devenirii noastre, ba chiar o va strecura, până ce ne va deschide porțile Împărăției, și ne va duce înăuntru. Astfel, «legea» prin care ne poartă biruința stăpânește și calea către ea”.

Am socotit potrivit a ne folosi de aceste tâlcuiri ale părintelui Rafail, unul din „nepoții” duhovnicești ai Starețului, ca dăruind o înțelegere de obște a cuvântului dat de Domnul Sfântului Siluan, despre care Arhimandritul Sofronie spunea că „va veni o vreme când doar singur acest cuvânt va putea să mai mântuiască” – în, îndrăznim să adăugăm, „zilele rele” ce ne stau înainte. Poate că tocmai „norii negri care întunecă zările noastre” se fac parte a acelui iad al vieții noastre de zi cu zi, în care trebuie să ne ținem mintea, fără a deznădăjdui: „Nu este interzis să deznădăjduim. Ce vrea să zică Dumnezeu este că… nu-i nevoie. Dumnezeu are destulă putere ca să ne scoată din orice iad. Hristos chiar înainte să se pogoare, literal, în iad cu sufletul a zis ucenicilor: «Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!». Și nu numai că are puterea să ne scoată, dragostea Lui are voința de a ne scoate, dragostea Lui nu poate să ne lase în iad. Destul nouă să nu deznădăjduim, adică să nădăjduim în mila lui Dumnezeu, destul nouă să ne predăm lui Dumnezeu în momentele noastre ale celei mai cumplite deznădejdi”.

„Biserica i-ar putea oricând da Sfântului Siluan apelativul de Cel Mare”

„Mutatu-s-a de la moarte la viață acest fericit Cuvios Siluan, împlinit în zile după Duhul, în luna lui Septembrie, ziua a 24-a, în anul 1938, împărățind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin” – așa se pecetluiește în fila de Sinaxar curgerea vieții Starețului, care, după trecerea sa în veșnicie, îmbrățișează în Duhul Sfânt lumea întreagă într-o măsură și mai mare decât în vremea vieții sale pământești.

Ni s-a părut vrednic de a vă aduce înainte și aceste rânduri așternute de editorii athoniți ai vieții Sfântului Siluan: „Nu vrem să tăinuim de cititorii noștri și faptul că într-un anume prilej, fericitul Arhimandrit Sofronie a afirmat că Biserica Ortodoxă i-ar putea oricând da Sfântului Siluan Athonitul – fără a greși prin aceasta întrucâtva, ci dimpotrivă, împlinind numai un act de dumnezeiască dreptate – apelativul de Cel Mare”.

În vremurile de acum, de „iad al deznădejdii”, al apostaziei și al fratricidului, când oamenii iubesc întunericul mai mult decât lumina, dragostea multora s-a răcit, iar însăși mântuirea pare să fie cu neputință, cuvintele Sfântului Siluan sunt „ca un luceafăr în noaptea adâncă a întunerecului păcatului”, călăuzind și mângâind: „Unii zic că acestea au fost cândva, pe vremuri, dar acum ele s-au învechit; dar la Domnul niciodată nimic nu se împuținează, ci doar noi ne schimbăm, ne înrăim, și astfel pierdem harul; dar cine cere, aceluia Domnul îi dă totul, nu pentru că noi suntem vrednici de aceasta, ci pentru că Domnul este milostiv și ne iubește.”

Radu Hagiu – preluat din revista „Familia Ortodoxă nr.9 (56) / 2013”

2 comentarii

Din categoria Conferinte/Interviuri/Mărturii despre Sfantul Siluan