Economul mănăstirii 

Mulţi monahi spun că economul n-are când să se roa­ge şi că nu poate păzi pacea sufletului, pentru că toată ziua el trebuie să fie cu oamenii. Dar eu spun că dacă va iubi pe88964 (1) oameni şi va gândi despre muncitorii lui: „Domnul iubeşte făpturile Sale”, Domnul îi va da rugăciunea neîncetată, fi­indcă la Domnul toate sunt cu putinţă.

Economul trebuie să iubească şi să-i fie milă de mun­citorii săi şi să se roage pentru ei: „Doamne, veseleşte su­fletele întristate ale acestor oameni sărmani, trimite-le lor Duhul Tău, pe Sfântul Mângâietor!” Şi atunci sufletul lui va trăi ca într-o pustie liniştită şi Domnul îi va da rugă­ciune, străpungere [a inimii] şi lacrimi, şi harul Duhului Sfânt va via în chip simţit în el şi sufletul lui va simţi lă­murit ajutorul lui Dumnezeu.

S-a petrecut la noi următoarea întâmplare. Economul mănăstirii a trimis un muncitor la un lucru oarecare, dar muncitorul, din lipsă de experienţă, n-a vrut să se ducă. Economul i-a zis: „Du-te!” Atunci muncitorul s-a înfuriat şi în faţa tuturor celor ce erau acolo, ca la vreo patruzeci de oameni, l-a făcut pe econom „câine”. Dar economului i s-a făcut milă de muncitor, i-a dat ceai şi zahăr şi i-a spus: „Cheamă-mă întotdeauna „câine””. Şi dintr-o dată munci­torul a fost cuprins de o asemenea ruşine, că faţa lui s-a în­roşit cu totul şi, mai apoi, a fost cel mai ascultător dintre toţi.

E atât de bine să trăieşti cu iubire; atunci Domnul te aju­tă cu harul Său şi-ţi dă o rugăciune fierbinte pentru oa­meni. Dar dacă economul se va înfuria, atunci îşi va vătă­ma sufletul său şi-i va tulbura şi pe alţii prin mânia lui.

Experienţa multor ani mi-a arătat că economul trebuie să-i iubească pe oameni aşa cum o mamă îşi iubeşte copiii, iar dacă cineva nu este ascultător, el trebuie să se roage din inimă lui Dumnezeu: „Doamne, luminează pe robul Tău, căci îl iubeşti pe el”, şi atunci rugăciunea ta va fi de folos pentru el şi tu însuţi vei cunoaşte cât de bine e să te rogi pentru muncitori.

Toţi vor iubi un econom bun, pentru că tuturor le place când sunt luaţi cu blândeţe. Experienţa mi-a arătat că nu trebuie să gândeşti rău despre nici un om, căci pentru aceasta harul Duhului Sfânt pleacă din suflet. Dar dacă îi iubim pe oameni, Domnul ne va da rugăciunea aşa încât, chiar şi în mijlocul oamenilor, sufletul va putea striga ne­încetat către Dumnezeu.

__________________________________________

“Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Despre monahi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s