„Nu e iubire mai mare decât să-şi pună cineva sufletul pentru aproapele său”

Fratele R. mi-a povestit că, odată, pe când era grav bolnav, mama sa i-a spus tatălui său: „Cum se chinuie co­pilul nostru. Cu bucurie m-aş lăsa tăiată în bucăţi, dacă aceasta i-ar putea fi drept ajutor şi i-ar uşura suferinţele.”

79598

Aşa este şi iubirea Domnului pentru oameni. El a spus: „Nu e iubire mai mare decât să-şi pună cineva sufletul pentru aproapele său” [In 15,13]. Domnului îi era atât de mult milă de oameni, că a dorit să sufere pentru ei ca o mamă, şi chiar mai mult. Dar nimeni nu poate înţelege această mare iubire fără harul Duhului Sfânt. Scripturile vorbesc despre aceasta, dar nici Scripturile nu pot fi în­ţelese cu mintea, pentru că şi în Scriptură vorbeşte acelaşi Duh Sfânt.

Domnul ne iubeşte atât încât vrea ca toţi oamenii să se mântuiască [1 Tim 2, 4] şi să fie veşnic împreună cu El în ceruri şi să vadă slava Lui [In 17, 24]. Noi nu cunoaştem această slavă în deplinătatea ei, dar prin Duhul Sfânt o înţelegem în parte. Cine n-a cunoscut însă pe Duhul Sfânt nu poate înţelege această slavă, ci crede numai în făgădu­inţele Domnului şi păzeşte poruncile Lui. Dar şi ei sunt fe­riciţi, aşa cum a spus Domnul Apostolului Toma [In 20,29]; şi vor fi deopotrivă cu cei care au văzut încă de aici slava lui Dumnezeu.

Dacă vrei să cunoşti pe Domnul, smereşte-te până la sfârşit, fii ascultător şi înfrânat în toate, iubeşte adevărul şi negreşit Domnul îţi va da să-L cunoşti prin Duhul Sfânt; şi atunci vei şti din experienţă ce este iubirea lui Dumnezeu şi ce este iubirea de oameni. Şi cu cât mai desăvârşită e iubirea, cu atât mai desăvârşită e şi cunoş­tinţa. Iubirea este mică, este mijlocie, dar este şi mare.

Cine se teme de păcat acela iubeşte pe Dumnezeu; cine are, străpungerea inimii acela iubeşte mai mult; cine are în suflet lumină şi bucurie, acela iubeşte încă şi mai mult; dar cine are harul în suflet şi în trup, acela are iubirea desăvârşită. Un astfel de har a dat Duhul Sfânt mucenici­lor, şi el îi ajuta să îndure cu bărbăţie toate suferinţele.

_________________________________________________________

“Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”