O, Doamne, dă-ne să Te lăudăm până la suflarea cea mai de pe urmă.

Cât sunt de neputincios! Scriu puţin şi sunt deja istovit şi trupul meu caută odihna. Şi Domnul a cunoscut pe pă­mânt în trup neputinţa omenească şi, istovit de drum, s-a urcat într-o corabie la vreme de furtună şi dormea; dar când ucenicii L-au trezit, a poruncit mării şi vântului să se potolească şi s-a făcut linişte mare. Tot … Continuă lectura O, Doamne, dă-ne să Te lăudăm până la suflarea cea mai de pe urmă.

„Ce vrei tu, suflete al meu, şi pentru ce te întristezi şi verşi lacrimi?”

Prin el însuşi omul este lipsit de puterea de a împlini poruncile lui Dumnezeu, de aceea s-a zis: „Cereţi şi vi se va da” [Mt 7, 7]. Dacă nu cerem, ne chinuim pe noi înşine şi ne lipsim de harul Duhului Sfânt; fără har însă, sufletul se tulbură mult, pentru că nu înţelege voia lui Dumnezeu. Pentru a avea harul, … Continuă lectura „Ce vrei tu, suflete al meu, şi pentru ce te întristezi şi verşi lacrimi?”

„Nu e iubire mai mare decât să-şi pună cineva sufletul pentru aproapele său”

Fratele R. mi-a povestit că, odată, pe când era grav bolnav, mama sa i-a spus tatălui său: „Cum se chinuie co­pilul nostru. Cu bucurie m-aş lăsa tăiată în bucăţi, dacă aceasta i-ar putea fi drept ajutor şi i-ar uşura suferinţele.” Aşa este şi iubirea Domnului pentru oameni. El a spus: „Nu e iubire mai mare decât să-şi pună … Continuă lectura „Nu e iubire mai mare decât să-şi pună cineva sufletul pentru aproapele său”

„Iată robii Tăi, Doamne”

Pe pământ nimeni nu poate scăpa de întristări, dar cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu, le îndură cu uşurinţă. El vede întristările, dar nădăjduieşte în Domnul, şi întristă­rile trec. Când Maica Domnului stătea la picioarele crucii, întris­tarea ei era necuprins de mare, pentru că ea îl iubea pe Fiul ei mai mult decât îşi poate închipui cineva. … Continuă lectura „Iată robii Tăi, Doamne”

„Poate va veni o vreme când prin singur acest cuvânt ne vom mai putea mântui”

În viețile Sfinților adesea se observă că nevoitorul întâi ajunge la o fundătură, o stare fără ieșire, un prag unde întru sfârșit primește o încunoștințare, un cuvânt care îl va trece dincolo și, odată trecut, atinge acea stare pentru care este recunoscut ca sfânt, adică unul ce nu mai este clătinat de patimi, unul ce-și … Continuă lectura „Poate va veni o vreme când prin singur acest cuvânt ne vom mai putea mântui”

„Cheamă-Mă în ziua necazului şi te voi izbăvi”

Lucrul cel mai bun este să te predai voii lui Dumnezeu şi să înduri întristările cu nădejde. Iar Domnul, văzând întristarea noastră, nu ne va da niciodată peste puterile noastre. Dar dacă întristările noastre ne par mari, aceasta în­seamnă că nu ne-am predat încă voii lui Dumnezeu. Sufletul s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu întru toate şi … Continuă lectura „Cheamă-Mă în ziua necazului şi te voi izbăvi”

„N-am venit să pierd, ci să mântui”

Pentru mândrie se pierde harul şi, împreună cu el şi iu­birea de Dumnezeu şi îndrăzneala în rugăciune; şi atunci sufletul e chinuit de gândurile cele rele şi nu înţelege că trebuie să se smerească şi trebuie să iubească pe vrăjmaşi, fiindcă altfel nu poate să placă lui Dumnezeu. Tu zici: „Vrăjmaşii prigonesc Sfânta noastră Biserică. Cum îi voi … Continuă lectura „N-am venit să pierd, ci să mântui”

„Cei ce Mă caută vor afla har”

„Oare nu ardea inima noastră înăuntrul nostru?” [Le 24, 32], au spus apostolii când S-a apropiat de ei Hristos. Aşa cunoaşte sufletul pe Stăpânul său şi-L iubeşte, şi dul­ceaţa iubirii Lui e arzătoare. În ceruri, e în toţi o singură iubire, dar pe pământ unii iubesc mai mult pe Domnul, alţii mai puţin, iar alţii nu-L iubesc deloc. Sufletul … Continuă lectura „Cei ce Mă caută vor afla har”

„Dacă m-aş teme de cruce, n-aş mai propovădui-o.”

Cel leneş la rugăciune cercetează cu nesaţ tot ce vede pe pământ şi în cer, dar cum este Domnul nu ştie şi nici nu se străduieşte să cunoască, iar când aude învăţătura despre Dumnezeu, el spune: „Cum e cu putinţă a cunoaşte pe Dumnezeu? Şi tu de unde îl cunoşti?” Îţi voi spune: „Duhul Sfânt dă mărturie despre … Continuă lectura „Dacă m-aş teme de cruce, n-aş mai propovădui-o.”