Nevoințele monahale ale Sfântului Siluan (III)

384885_10150508254968985_1216504576_nDin Viețile Sfinților, din scrierile Sfinților Părinți nevoitori, din convorbirile cu duhovnici și alți nevoitori din Sfântul Munte, tânărul monah Siluan învață treptat o mai desăvârșită lucrare a nevoinței, petrecând neabătut în osteneli care celor mai mulți le-ar părea total cu neputință. Somnul, ca și mai nainte, cu întreruperi: de câteva ori pe noapte câte cincisprezece-douăzeci de minute – nu mai mult de un ceas și jumătate, până la două ceasuri cu totul în douăzeci și patru de ore. Ca și mai nainte, pe pat nu se întinde, ci doarme așezat pe scăunel; petrece ziua în trude ca un muncitor; duce nevoința ascultării lăuntrice – tăierea voii proprii; se deprinde într-o cât mai deplină dăruire de sine voii lui Dumnezeu; se înfrânează în mâncare, în convorbiri, în mișcări; se roagă îndelung cu rugăciunea minții, rugăciunea lui Iisus – lucrare cât se poate de anevoioasă, care sleiește întru totul puterile omenești; și în ciuda atâtor osteneli lumina harului adesea îl părăsește iar noaptea îl împresoară hoarde de draci.

Schimbarea stărilor – când un oarecare har, când părăsire și năpădiri drăcești – nu trece fără roadă. Mulțămită acestor schimbări sufletul monahului Siluan petrece în neîntreruptă luare-aminte lăuntrică, în trezvie și într-o sârguitoare căutare a unei ieșiri. Rugăciunea neîntreruptă și trezvia minții, pe care le deprinsese cu răbdarea și bărbăția ce-i erau caracteristice, i-au deschis noi zări ale cunoașterii duhovnicești și l-au îmbogățit cu noi mijloace de luptă cu patimile. Mintea-i află din ce în ce mai des acel loc să se adune în inimă, loc care îi dădea putința de a observa ceea ce se săvârșește în lumea lăuntrică a sufletului. Cercarea feluritelor stări și trăiri duce la o mai limpede  înțelegere a ceea ce se petrece cu el. Se înfiripă adevărata cunoaștere și deosebire duhovnicească, se dobândește cunoașterea felului cum se furișează gândurile feluritelor patimi, dar și a felului cum lucrează harul. Siluan pătrunde în viața nevoinței înțelegătoare, conștientizând că înțelesul ei de căpetenie se cuprinde în dobândirea harului. Astfel, felul cum se dobândește harul, cum se păstrează, de ce și pentru care pricini părăsește sufletul, devine una din întrebările de temei și de cea mai mare însemnătate ale întregii sale vieți.

“Cuviosul Siluan Athonitul” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2009

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Despre Har

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s