Arhive lunare: octombrie 2012

Convorbiri cu Părintele Sofronie (anul 1978)

Nu toţi pot să îşi ţină mintea în iad, depinde de puterea lor. Este dat doar puţinor oameni, celor puternici, deoarece omul poate să cadă în deznădejde. Atunci când după trăirea iadului vine nădejdea mântuirii, înseamnă că este lucrarea dumnezeiescului har. Cu acest gând, „Ţine-ţi mintea în iad”, se opreşte lucrarea patimilor şi vine înăuntrul nostru Duhul cel veşnic. Atunci omul nu mai simte că va dobândi în viitor Împărăţia lui Dumnezeu, deoarece ea este deja înăuntrul lui. Multora li s-a arătat această frază pe care au trăit-o personal, dar au ascuns-o tainic sub timpuri. Eu mi-am simţit sinele moştenitor al unei mari moşteniri, dator să o propovăduiesc lumii.

Părintele Siluan, cu voinicia lui trupească, ar fi putut avea mulţi copii, dar harul lui Dumnezeu l-a rânduit spre o înfrânare deplină. Nu avea nici un gând trupesc. Atunci când a mers la mănăstire şi era neîncercat în lupta duhovnicească, a căzut dupa masă într-un oarecare păcat şi de atunci nu a mai primit nici un gând trupesc în toată viaţa lui, ascultând cuvântul duhovnicului.

„Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex” – Mitropolit Hierotheos Vlachos, editura Sophia, București – 2012

Scrie un comentariu

Din categoria Conferinte/Interviuri/Mărturii despre Sfantul Siluan

Convorbiri cu Părintele Sofronie (anul 1976)

Părintelui Siluan i s-au descoperit cuvintele «Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!». Cu harul lui Dumnezeu simţim iadul şi flăcarile lui nu doar în suflet, ci chiar şi în trup. Acesta este un dar rar a lui Dumnezeu. Legea vieţii duhovniceşti este ca întâi trăim în negativ darul lui Dumnezeu, ca o strălucire, şi apoi în mod pozitiv, ca o lumină. Prin strălucirea aceea, prin focul acela, au trecut toţi sfinţii mari. Rămânem acolo atât cât răbdăm în cadrul iadului. Când vine deznădejdea ne depărtăm puţin, cu nădejde la Dumnezeu. Flăcările iadului ard patimile, şi acest foc se transformă în dumnezeiască lumină.

„Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex” – Mitropolit Hierotheos Vlachos, editura Sophia, București – 2012

Scrie un comentariu

Din categoria Conferinte/Interviuri/Mărturii despre Sfantul Siluan

Monahul e un rugător pentru întreaga lume

Unii zic că monahii trebuie să slujească lumii, ca să nu mănânce pe degeaba pâinea norodului; dar trebuie să în­ţelegem în ce anume stă slujirea lor şi cu ce anume vin monahii în ajutorul lumii.

Monahul e un rugător pentru întreaga lume; el plânge pentru întreaga lume şi aceasta e lucrarea lui de căpetenie.

Cine îl sileşte însă să plângă pentru întreaga lume?

Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El dă mona­hului iubirea Duhului Sfânt şi din această iubire inima monahului se întristează pururea pentru norod, pentru că nu toţi se mântuiesc. Domnul însuşi S-a întristat până într-atât pentru norod, încât S-a dat pe Sine morţii pe cru­ce. Maica Domnului a purtat în inima ei aceeaşi întristare pentru oameni şi, asemenea Fiului ei Preaiubit, a dorit până la sfârşit mântuirea tuturor.

Acelaşi Duh Sfânt L-a dat Domnul apostolilor şi sfinţi­lor noştri părinţi şi păstorilor Bisericii. În aceasta stă sluji­rea noastră faţă de lume. Şi de aceea, nici păstorii Biseri­cii, nici monahii nu trebuie să se ocupe de treburi lumeşti, ci să urmeze pilda Maicii Domnului Care, în templu, în Sfânta Sfintelor, cugeta ziua şi noaptea la legea Domnului şi stăruia în rugăciune pentru norod.

“Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”

Scrie un comentariu

Din categoria Despre monahi

Să cerem duh smerit

Scriu şi îmi este uşor să scriu, pentru că sufletul meu cunoaşte pe Domnul. Dar e mai bine să te rogi fără împrăştiere, pentru că rugăciunea e mai de preţ decât orice. Dar sufletul n-are putere să se roage necontenit cu aceeaşi aprindere, şi de aceea trebuie să i se dea răgaz de odihnă de la osteneala rugăciunii; atunci putem citi, sau cugeta, sau scrie despre Dumnezeu – după cum ne insuflă Domnul.

Bun lucru este a cugeta la legea Domnului ziua şi noap­tea. Prin aceasta sufletul îşi găseşte odihna în Dumnezeu şi Domnul îmbrăţişează tot sufletul, şi atunci pentru el nu mai e nimic altceva afară de Dumnezeu.

Când sufletul este în Dumnezeu, el uită cu totul lumea şi atunci sufletul vede pe Dumnezeu. Alteori însă, Domnul mişcă prin harul Său sufletul să se roage pentru toată lu­mea, şi uneori chiar şi pentru un singur om. Când şi cum vrea Domnul.

Dar ca să vedem tainele lui Dumnezeu, trebuie să ce­rem necontenit de la Domnul să ne dea duh smerit, şi atunci le vom cunoaşte prin Duhul Sfânt.

“Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”

Scrie un comentariu

Din categoria Despre rugăciune