Certitudinea cea vie – Sfântul Siluan

Drumul către dumnezeire, urcușul de la chip la asemănare, este greu și măreț și de aceea nimeni nu poate păși singur. În toate stadiile este nevoie de adeverire, de certitudine, la fel cum este nevoie și în lucrurile firești, dar cu mult mai mult în lucrurile duhovnicești.

Părintele Sofronie a trăit experiențe rare, precum darul amintirii morții, căderea ontologică înțeleasă ca părăsire de către Dumnezeu, plânsul, întristarea, trăirea iadului și a Raiului, vederea luminii celei nezidite. Important este că la început nu a citit nimic din textele patristice despre cele prin care trecea. Mai târziu, studiul cuvintelor Părinților i-a deslușit pericolul gândurilor slavei. L-au salvat însă durerea și pocăința adâncă, darul amintirii morții și trăirea flăcărilor iadului. Trebuia să dobândească și o certitudine vie prin călăuzirea de către un părinte duhovnicesc, care trăia cele dumnezeiești și care învățase la rândul lui despre cele dumnezeiești.

În acea clipă importantă a vieții lui l-a cunoscut pe Sfântul Siluan, cel care mai trecuse înainte prin viața duhovnicească și care i-a stat alături ca un frate martor, certificând adevărul stărilor prin care trecea.

Astfel părintele Sofronie a înțeles că duhovnicul călăuzitor, care cunoaște sfătuirea cea neînșelată, joacă un mare rol în viața omului, duhovnicul fiind certitudinea vie a experienței duhovnicești, cel ce desparte adevărul de înșelare, înțelegerea celor zidite de cele nezidite, deci a celor diavolești de cele dumnezeiești. Vedem aceasta și în întâmplările din Sfânta Scriptură. De exemplu, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, după Buna Vestire, a primit poruncă să o viziteze pe Elisabeta, de la care a primit încredințare. Sfântul Apostol Pavel, după chemarea sa de către Hristos, a mers să îi întâlnească pe ceilalți Apostoli, care primiseră experiența renașterii sale. În acest cadru se mărturisește valoarea prezenței părintelui duhovnicesc experimentat în viața omului, pe calea aceasta plină de pericole.

Părintele Sofronie mărturisește în multe lucrări că cea mai mare binecuvântare a vieții sale a fost că Dumnezeu l-a îndreptat către Sfântul Siluan, lucru pentru care nu încetează să-L slăvească, mulțumindu-I. Desigur, trebuie observat că pe lângă faptul că Sfântul Siluan a fost martorul viu al experienței duhovnicești a părintelui Sofronie, în același timp și părintele Sofronie, datorită rudeniei duhovnicești pe care a avut-o cu acesta, a cunoscut adâncul experienței duhovnicești a Sfântului Siluan și a arătat-o întregii lumi. Părintele Sofronie pune mărturie că atunci când lumina cea necreată se arată omului în Duhul Sfânt, atunci sufletul trebuie să manifeste bărbăție pentru a crede această întâmplare și, desigur, să trăiască întreaga viață ulterioară în această perspectivă. Atunci este nevoie de martori vii ai Învierii lui Hristos, pentru a da mărturia lor și certitudinea, ca omul să fie întărit. Această lucrare a făptuit-o Sfântul Siluan în viața fericitului Sofronie, dupa cum scrie și părintele: Profeții Vechiului Testament, deși au primit descoperire de la Dumnezeu, nu au ajuns la desăvârșirea care se referă la principiul ipostatic. Aceasta a descoperit-o Hristos lumii cu mare putere. În toată istoria bisericească doar câțiva în fiecare generație au trăit chipul acestei viețuiri și puțini au înțeles ceea ce trebuia. Rari sunt eroii credinței care au urmat pașii aleși ai Dumnezeului Celui Preaînalt, însă influența lor se răspândește peste toată înălțimea mădularelor Bisericii. Părintele se referă la ajutorul pe care i l-a dat Sfântul Siluan:

Cuviosul Siluan a fost evenimentul fundamental al vieții mele. Datorită existenței acestuia vreme de mulți ani ca un susținător autentic, pe care l-am urmat, al cărui ucenic am și fost, am reușit să intru în viața creștină autentică. Îi sunt dator în mod nemăsurat și pentru rugăciunile lui, și pentru toată călăuzirea pe care mi-a oferit-o. L-am simțit ca pe una dintre figurile cele mai reprezentative ale Bisericii noastre, alături de fericiți asceți din mănăstiri și din pustiu, alături de sfinții episcopi sau preoți, la înălțimea învățătorilor teologiei.

Părintele ne încredințează că în toată viața lui a cunoscut mai mulți asceți din Sfântul Munte, mulți episcopi sau preoți, chiar și învățători ai teologiei, dar nimeni nu a avut experiența Sfântului Siluan. Aceasta este învederată și prin faptul că prin experiența lui l-a ajutat în mod decisiv pe părintele Sofronie cu experiența cea rară a duhului dumnezeiesc pe care îl trăia.

Hristos S-a arătat Sfântului Siluan într-o lumină mare și L-a cunoscut în Duhul Sfânt și i s-a dat harul sădirii în smerenia cea de nedescris a lui Hristos, rugându-se pentru întreaga lume, și s-a învrednicit să vadă lumina și să respire atmosfera lumii cele de sus.

În continuare părintele mărturisește:

Calea dezvoltării mele a fost mult mai înceată în comparație cu cea a Sfântului Siluan, însă și ceea ce am primit de la el a fost mult pentru nevrednicia mea.

Era deci firesc să considere întâlnirea sa cu Sfântul Siluan ca pe o întâmplare de mare importanță a vieții lui, pe care i-a prilejuit-o Pronia lui Dumnezeu, căci scrie:

„Acestui smerit bărbat i s-a dat de sus harul rugăciunii pentru toată lumea, ca și pentru sine. Păstra în sine tristețea și durerea pentru cei ce erau deja morți. Sufletul său era lipit de vederea iadului dincolo de marginea pământului. Considera iadul putința prin care i se dăruia experiența realității și stării duhovnicești a omului duhovnicesc și era în felul său să nu limiteze rugăciunea aceasta în timp, nici în spațiu, deoarece duhul său era neîncetat îndreptat către veșnicie”.

Cu o certitudine deplină, părintele Sofronie mărturisește despre mareața înviere duhovnicească a Sfântului Siluan, la care fusese condus de Pronia lui Dumnezeu: „Vorbea și scria în cuvinte simple despre experiențele primite de la Dumnezeu, dar cuvintele lui erau înțelese de cei care trăisera aceeași atmosfera a Duhului și neînțelese de reprezentanții teologiei academice.”

Însă cu simplitate și smerenie părintele măturisește:

Faptul că prin rugăciunile Sfântului Siluan am fost învrednicit și eu de această perspectivă duhovnicească îmi permite și mie să îndrăznesc același lucru. Desigur, nu am cunoscut pe deplin măsura binecuvântarii lui de care Dumnezeu l-a învrednicit, dar chiar și mie, celui mai mic dintre toți, mi s-a dat să trăiesc câte ceva întru asemănarea acestei experiențe.

„Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex” – Mitropolit Hierotheos Vlachos, editura Sophia, București – 2012

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Conferinte/Interviuri/Mărturii despre Sfantul Siluan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s