Întâlnirile cu Starețul Siluan

Nu m-am interesat niciodată de împrejurările vieţii de zi cu zi ale fericitului Stareţ. Poate a fost o greşală din partea mea, dar acum nu mai este cu putinţă a o îndrepta. Când mă întâlneam cu Stareţul atenţia îmi era desăvârşit absorbită de dorirea de a nu scăpa ceva din povăţuirea sa duhovnicească; de a înţelege cu mintea, de a pătrunde cu inima, de a păstra în suflet şi a-mi însuşi cuvântul său, sau mai degrabă aşezarea sa lăuntrică, duhul său.

Uneori mi se părea că Stareţului îi fusese dată puterea de a înrâuri prin rugăciune asupra celor cu care vorbea. Aceasta era cu atât mai de trebuinţă, cu cât cuvântul său, în cele din afară, era cât  se poate de simplu, ca şi cum nimic «deosebit» nu cuprindea – pe când, în esenţă, el exprima o stare mai presus de fire, şi era nevoie să împărtăşească prin rugăciune celui cu care vorbea acea stare din care purcedea acel cuvânt, altfel totul ar fi fost zadarnic: cuvântul ar fi rămas neînţeles, neînsuşit, ascuns.

Convorbirea cu Stareţul purta o trăsătură aparte, fără seamăn: o desăvârşită simplitate şi lipsă de constrângere, o deplină slobozenie de orice stinghereală sau frică de a greşi cu ceva; o adâncă încredere că nimic, nici o faptă sau cuvânt, fie el stângaci sau chiar nepotrivit, nu va duce la o ruptură, nu va strica pacea, nici nu se va izbi, drept răspuns, de vreo mustrare sau de vreo aspră respingere. În prezenţa sa nu se apropia de inimă nici o frică, şi în acelaşi timp o lăuntrică coardă a sufletului se încorda din răsputeri cu rugăciune, spre a se învrednici să respire acel duh de care el era plin.

Dacă intraţi într-o încăpere plină de bună mireasmă, pieptul fără să vrea vi se deschide spre a o primi în străfundurile sale. Aceeaşi mişcare a sufletului se făcea simţită în întâlnirile cu Stareţul. O liniştită, paşnică, dar şi foarte puternică, adâncă dorire de a primi mireasma sferei duhului lui Hristos, în care-i fusese dat Stareţului să trăiască, punea stăpânire pe suflet.

Ce rară îndulcire, fără seaman şi desăvârşit aparte, îţi dă întâlnirea cu un astfel de om!

“Cuviosul Siluan Athonitul” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2009

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Conferinte/Interviuri/Mărturii despre Sfantul Siluan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s