Lupta cu gândurile

Încă fiind frate sub ascultare am cunoscut iubirea lui Dumnezeu; şi ea e de nedescris. Sufletul simte că este cu Dumnezeu şi în Dumnezeu, şi duhul se bucură de Domnul, chiar dacă trupul este istovit de harul lui Dumnezeu.

Dar acest har poate fi pierdut chiar şi numai pentru un singur gând rău. Impreună cu gândurile rele pătrunde în noi puterea vrăj­maşului, şi atunci sufletul se întunecă şi gândurile rele îl chinuie; omul simte atunci pierzania lui şi vede că, fără harul lui Dumnezeu, el este pământ păcătos şi neputincios.

Sufletul care a cunoscut pe Domnul învaţă printr-o în­delungată experienţă că, dacă trăieşte după poruncile Lui, atunci, chiar dacă nu mult, va simţi în el harul şi va avea îndrăzneală în rugăciune; dar dacă păcătuieşte printr-un singur gând şi nu se pocăieşte, harul se scârbeşte, şi atunci sufletul tânjeşte şi plânge înaintea lui Dumnezeu.

Astfel, întreaga viaţă sufletul şi-o petrece în lupta cu gândurile. Tu însă nu slăbi în luptă, pentru că Domnul iu­beşte pe cel ce luptă cu bărbăţie.

Gândurile rele hărţuiesc sufletul mândru şi, cât timp nu se smereşte, el nu va cunoaşte odihnă de la ele. Când gândurile năvălesc asupra ta, strigă către Dumnezeu ca Adam:

„Doamne, Făcătorul şi Ziditorul meu, Tu vezi că sufletul meu e chinuit de gânduri rele… Miluieşte-mă!”

Şi când stai înaintea feţei Stăpânului, adu-ţi aminte cu tărie că El ascultă toate cererile tale şi, dacă îţi sunt de folos, le împlineşte.

A venit un nor, a ascuns soarele şi s-a făcut întuneric. Tot aşa, pentru un singur gând de mândrie, sufletul pierde harul şi îl năpădeşte întunericul. Dar, tot aşa, şi numai pentru un singur gând de smerenie harul vine din nou. Am făcut această experienţă pe mine însumi.

Să ştii că dacă mintea ta înclină spre a-i urmări pe oa­meni pentru a vedea cum trăiesc, acesta e un semn de mândrie.

Ia seama la tine însuţi. Cercetează-te pe tine însuţi şi vezi: cum se înalţă sufletul deasupra fratelui tău, cum pen­tru aceasta şi vine un gând rău care nu place lui Dumne­zeu şi prin aceasta sufletul se smereşte. Dacă nu se sme­reşte, atunci vine o ispită mică. Dacă iarăşi nu se sme­reşte, începe lupta curviei. Şi dacă tot nu se smereşte, cade într-un păcat mic. Şi dacă nici atunci nu se smereşte, va veni un păcat mare. Şi aşa va păcătui până ce se va smeri. Dar de cum sufletul se va pocăi, Domnul Cel Milostiv va da sufletului pace şi străpungere [a inimii], şi atunci tot răul va trece şi toate gândurile se vor depărta. Ţine însă şi pe mai departe smerenia din toate puterile, ca să nu cazi din nou în păcat.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Despre gânduri și înşelare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s