Rugă de pocăință

Vai, mie! Scriu despre iubirea lui Dumnezeu, dar eu însumi iubesc puţin pe Dumnezeu şi de aceea plâng mult şi mă întristez ca Adam când a fost izgonit din rai şi suspin şi strig:

„Mântuieşte-mă, Dumnezeule, pe mine, zidirea Ta căzută”. De câte ori nu mi-ai dat harul Tău, şi eu nu l-am păzit din pricina slavei deşarte din sufletul meu; dar sufletul meu Te cunoaşte pe Tine, Ziditorul şi Dumnezeul meu, şi de aceea Te caut suspinând, aşa cum suspina Iosif după tatăl său, Iacob, la mormântul maicii sale, când a fost dus rob în Egipt.

„Te-am întristat cu păcatele mele, şi Tu pleci de la mi­ne, iar sufletul meu tânjeşte după Tine.”

„Duhule Sfinte, nu mă lăsa. Când Tu pleci de la mine, gândurile rele se apropie de mine şi sufletul meu tânjeşte după Tine cu multe lacrimi.”

„Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, Tu vezi mâhnirea mea: am întristat pe Domnul şi El m-a părăsit. Dar rog bunătatea ta: Mântuieşte-mă pe mine, făptura că­zută a lui Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine, robul Tău.”

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Despre pocaință

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s