„Cum grăiesc cei desăvârşiţi?”

Stareţul putea vorbi simplu, fără urmă de slavă deşartă, despre cele ce depăşesc hotarele măsurilor omeneşti. Dacă ascultătorul avea încredere în el, atunci prin această aparent simplă convorbire el primea, în măsura putinţelor sale, starea mai presus de fire în care se afla însuşi Stareţul.

Îmi amintesc ce povestea el despre un minunat nevoitor rus, Părintele Stratonic, care venise din Caucaz ca să cerceteze Athosul. Părintele Stratonic avea un rar dar al cuvântului şi al rugăciunii cu lacrimi; pe mulţi pustnici şi monahi din Caucaz îi ridicase din istoveală şi din negrijanie la o nouă nevoinţă, descoperindu-le căile luptei duhovniceşti. Părintele Stratonic era primit cu multă dragoste şi la Athos, în cercul nevoitorilor, şi cuvântul său insuflat se întipărea adânc în sufletele multora. Bogăţia discernământului, frumuseţea şi puterea minţii, cuprinzătoarea experienţă, darul unei adevărate rugăciuni – toate acestea făceau din el o figură centrală în cercul nevoitorilor. Petrecuse cam două luni în Sfântul Munte şi începea să se mâhnească de-acum pentru că în zadar se trudise cu lunga călătorie pentru <<zidirea>> sa; din întâlnirile cu monahii athoniţi el însuşi nu primise nimic nou. Ducându-se la duhovnicul Mănăstirii Ruseşti Sfântul Panteleimon, Stareţul Agathodor, şi împărtăşindu-i durerea sa, îl rugă să-i arate pe cineva dintre părinţi cu care ar fi putut vorbi despre ascultare şi celelalte lucrări ale monahului. Părintele Agathodor l-a trimis ca oaspete la Vechiul Russikon, unde în acea vreme (înainte de războiul din 1914) se adunaseră mai mulţi minunaţi nevoitori din frăţia Mănăstirii.

Vechiul Russikon este aşezat în munţi, la o înălţime cam de 250 m deasupra mării, la răsărit de Mănăstire, cale de un ceas şi zece minute de mers pe jos. Acolo se statornicise rânduiala unei mai mari nevoinţe decât în Mănăstire. Locul era pustiu, liniştit, şi deci acolo trăgeau monahii doritori de o mai mare însingurare pentru a lucra rugăciunea minţii. În acea vreme locuia acolo şi părintele Siluan.

La Vechiul Russikon l-au primit pe Părintele Stratonic cu multă bunăvoire. Mult a vorbit acolo cu părinţii Russikonului, fie cu câte unul în parte, fie în grupuri. Într-una din zilele de praznic Părintele Schimonah Dosithei l-a invitat la sine în chilie împreună cu alţi câţiva monahi, între care părinţii Veniamin din Kaliagra, Onisifor şi Siluan. Convorbirea fusese foarte cuprinzătoare. Toţi fuseseră încântaţi de ceea ce spusese Părintele Statonic, căruia nu numai ca oaspete i se dăduse întâietate, ci întrecea pe ceilalţi şi prin darul cuvântului. Părintele Siluan era cel mai tânăr între cei de faţă şi deci, fireşte, şedea în colţul chiliei şi tăcea, ascultând cu luare-aminte fiece cuvânt al nevoitorului caucazian. După convorbire Părintele Stratonic, care nu-l cercetase îndeosebi pe Părintele Siluan, şi-a arătat dorinţa de a-l cerceta în “coliba” pe care şi-o zidise la cinci-şase minute depărtare către sud-est de clădirea principală, pentru mai multă însingurare. S-au învoit pentru ziua următoare la ora trei. În noaptea aceea Părintele Siluan mult s-a rugat ca Domnul să binecuvinteze şi convorbirea lor.

Părintele Stratonic a venit la vremea hotărâtă. Cuvântul între cei doi nevoitori a început cu uşurinţă şi curând a luat cursul dorit. Şi unul şi altul râvnea cu duhul necontenit către acelaşi ţel, şi mintea lor neîncetat trăia aceleaşi căutări, singurele care pentru ei erau cu adevărat însemnate.

Siluan, care cu o zi înainte ascultase cu luare-aminte pe Părintele Stratonic, observase că acesta vorbea <<din mintea sa>>, şi că cuvântul său despre întâlnirea voii omeneşti cu voia lui Dumnezeu şi despre ascultare era <<nelimpede>>.

Şi-a început convorbirea cu trei întrebări la care dorea răspuns:

Cum grăiesc cei desăvârşiţi?

Ce înseamnă a se da voii lui Dumnezeu?

În ce constă esenţa ascultării?

Pe semne că uimitoarea atmosferă a duhului unde petrecea Siluan îl înrâurise dintr-o dată pe Părintele Stratonic care, simţind însemnătatea şi adâncul întrebărilor, căzu pe gânduri. După o scurtă tăcere zise:

– Aceasta nu o ştiu… Spune-mi-o tu.

Siluan răspunse:

– Ei de la sine nimic nu grăiesc… Grăiesc numai ceea ce le dă Duhul.

În acea clipă Părintele Stratonic vădit trăia starea despre care vorbea Siluan. I se descoperise o nouă taină a vieţii duhovniceşti, necunoscută lui până atunci. Şi-a simţit propriile neajunsuri din trecut, a înţeles cât era de departe încă de desăvârşirea pe care se gândea că o dobândise după atâtea întâlniri cu monahii, când vădit era mai presus de ceilalţi – şi doară întâlnise mulţi nevoitori minunaţi. Cu recunoştinţă căută către Părintele Siluan.

Odată lămurită întâia întrebare în adâncul sufletului său, din însăşi trăirea acelei stări date lui prin rugăciunea Părintelui Siluan, de acum celelalte două îi erau uşor de însuşit.

Mai departe convorbirea s-a purtat asupra rugăciunii. Părintele Stratonic spunea că dacă rugăciunea se săvârşeşte fără lacrimi înseamnă că ea nu şi-a găsit adevăratul loc, şi deci rămâne fără roadă. La care Siluan a răspuns că lacrimile în rugăciune, ca şi toată alta putere a trupului, se pot slei, dar atunci mintea, subţiată de plâns, trece într-un anume subţire simţământ al lui Dumnezeu şi, curăţă de tot gândul, în liniştire contemplă pe Dumnezeu. Iar aceasta poate fi mai presus chiar şi decât plânsul.

Părintele Stratonic a plecat mulţumit. După aceea a mai venit încă de multe ori la Siluan şi până la sfârşitul şederii sale în Sfântul Munte între ei s-a păstrat o caldă iubire. Într-una din următoarele sale cercetări el a întărit cuvântul lui Siluan pentru rugăciune. Vădit Dumnezeu îi dăduse să trăiască şi această stare.

“Cuviosul Siluan Athonitul” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2009

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Despre rugăciune

Un răspuns la „„Cum grăiesc cei desăvârşiţi?”

  1. Pingback: PARINTELE SILUAN OSEEL, SFANTUL FILOCALIC DIN EINDHOVEN († 19 aprilie 2015) – INTRUPAREA RUGACIUNII SI DRAGOSTEI ARZATOARE: “Gândește-te bine, suntem noi doi și Hristos în veșnicie, nimeni și nimic nu mai contează, nici ce a fost. De

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s