Unirea Bisericilor – Potrivit învățăturii sfântului Siluan Athonitul

Convorbire cu Părintele Arhimandrit Sofronie, fiul duhovnicesc, biograful și continuatorul învățăturii Sfântului Siluan

Unirea se află într-o aceeași trăire în Dumnezeu

Problema unirii Bisericilor nu poate veni decât de la o identitate a trăirii în Dumnezeu. Într-adevăr, dacă noi Îl experiem, Îl trăim pe Dumnezeu în chip diferit, numele pot rămâne aceleași, dar în fapt noi cinstim dumnezei diferiti. Noi spunem : „Cred într-unul Dumnezeu, Făcătorul tuturor celor ce viază”. Evrei, musulmani, chinezi, ruși, cu toții ne aflăm la același nivel pe acest plan, dar Îl cunoaștem în chip diferit și toate încercările de unire printr-un demers intelectual sunt false.

A dori să Îl vezi pe Dumnezeu „așa cum este El” este întru totul normal. Citim în Biblie că și Moisi voia „să Îl vadă pe Dumnezeu așa cum este” și noi, cu toții dorim aceasta. Atunci când este vorba de revelație, nu se pune altă întrebare decât: „Cum este El?” și aici se află toate liniile de demarcație între diferitele religii și confesiuni creștine. Dar dacă avem aceeași trăire în Dumnezeu, unirea vine de la sine.

Unirea nu poate veni decât dintr-o viețuire în Duhul Sfânt

Trebuie să ne arătăm dorința de unire prin Duhul Sfânt, printr-o viețuire în Duhul Sfânt. Dacă încercăm să lucrăm în exterior, la ce va sluji aceasta? Dar dacă păzim tot mai deplin poruncile, Duhul Sfânt Își va face lăcaș în ființa noastră duhovnicească. Atunci vor cădea toate barierele, care nu sunt decât dovada că noi nu păzim poruncile lui Iisus Hristos. Dacă nu păzim poruncile Sale, nu putem fi călăuziți de Duhul Sfânt.

„Iubirea vrăjmașilor”

Mulți oameni își pun, în chip arătat sau nearătat, problema unirii. Dar unirea nu poate fi atinsă decât prin aflare în duhul poruncilor lui Hristos și a sfârșitului poruncilor : „Iubiți pe vrăjmașii voștri, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel Ceresc desăvârșit este”. Dacă nu iubim, acesta este semnul ca încă nu L-am cunoscut pe Dumnezeu așa cum trebuie să-l cunoaștem.

Lui Siluan i-a fost dat să trăiască harul de a-și iubi vrăjmașii; El spunea: „Vrăjmașii nu pot fi iubiți fără Duhul Sfânt” și „Cel care nu-i iubește pe vrăjmași, încă nu-L cunoaște pe Dumnezeu precum trebuie să-L cunoască, și dacă întâlnim încă oameni despărțiți prin ură, prin idei, de diferențe de cultură, atunci nu se poate vorbi de Duhul Sfânt. Toate acestea nu sunt decât patimi omenești”.

În toate mișcările ecumenice, în toate întâlnirile de acest gen, cea dintâi problemă abordată ar trebui să fie: „Cum am putea să trăim fără a păcătui în societatea zilelor noastre?”. Din ce în ce este mai puțin cu putință să fi și al lui Dumnezeu și al lumii. Aceasta este problema noastră. Spunem în rugăciune: „Dumnezeu să ne dea harul de a petrece ziua – noaptea sau seara, sau dimineața – fără de păcat”. Și acest cuget ar trebui să ne stăpânească întreaga viață. Dacă nu ne iubim vrăjmașii, starețul a spus aceasta adeseori, riscăm ca Duhul Sfânt să ne părăsească. Starețul vorbea mai ales de aceasta și nu de formule dogmatice.

Noi viem toți în Dumnezeu, dar sunt anumite chipuri diferite în felul nostru de a ne ruga, în atitudinea noastră de a trăi în fiecare zi. Dacă am trăi cu adevărat într-o atitudine marcată de prezența lui Dumnezeu, temându-ne de a săvârși orice fel de păcat, încetul cu încetul, vom începe să-L trăim  ca singura realitate și vom trăi ca frați adevărați, în aceeași sferă.

A trăi poruncile

Despărțirea nu se datorează decât patimilor: pe de o parte a puterii (adică patima pentru lumea aceasta), și pe de altă parte a neștiinței. Conducătorii bisericilor, ai confesiunilor sunt apărătorii învățăturilor, ai confesiunilor lor. Uneori, când se întâlnesc, ei nu se gândesc la unire, ci adesea cugetă că ceilalți trebuie să se supună vederii lor.

Deși trăim în chip diferit, să-i iubim pe frații celorlalte confesiuni, chiar și atunci când, cunoscând punctul lor de vedere, noi nu vedem lucrurile astfel și nu ne putem schimba viziunea proprie.

Dacă trăim poruncile lui Hristos, negreșit, după mai mulţi ani de suferințe, pentru a afla calea cea adevărată, starea noastră va fi unirea, stare care este în Dumnezeu însuși, deoarece poruncile lui Dumnezeu date prin Hristos nu pot fi în dezacord cu esența Sa.

Păzind poruncile Sale, intrăm în sfera dumnezeiască. Și dacă gândim în perspectiva poruncilor lui Hristos, începem să cugetăm așa cum cugetă Dumnezeu Însuși, să iubim precum iubește Dumnezeu Însuși. Suntem cuprinși de Dumnezeu și ne-am însușit viața dumnezeiască.

Pentru unire nu este altă cale decât aceasta: de a păzi poruncile lui Hristos și de a nu uita, precum spune El, „nici cea mai mică din poruncile Sale”.

(din „Feu et Lumiere”, nr 131, iulie-august, 1995, trad de G.F.)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Conferinte/Interviuri/Mărturii despre Sfantul Siluan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s