Arhiva zilnică: decembrie 7, 2011

Sfântul Siluan despre sfântul Ioan din Kronştadt

Pe părintele Ioan l-am văzut în Kronştadt. Slujea Sfân­ta Liturghie. Am fost izbit de puterea rugăciunii lui şi până astăzi, deşi s-au scurs aproape patruzeci de ani de atunci, n-am mai văzut pe nimeni slujind ca el. Norodul îl iubea şi toţi stăteau cu frica lui Dumnezeu. Şi nu e de mirare: Duhul Sfânt atrage la Sine inima oamenilor. Vedem din Evanghelii câte mulţimi veneau după Domnul. Cuvântul Domnului îi atrăgea pe oameni, pentru că era rostit prin Duhul Sfânt şi de aceea el era dulce şi plăcut sufletului.

Când Luca şi Cleopa mergeau spre Emaus şi pe drum s-a apropiat de ei Domnul şi le-a vorbit, inimile lor erau aprinse de iubire pentru Dumnezeu [Lc 24,32].

Şi părintele Ioan avea în el din belşug pe Duhul Sfânt Care aprindea sufletul lui să iubească pe Dumnezeu, şi acelaşi Duh lucra prin el asupra oamenilor. Am văzut cât norod năvălea după el, ca la un foc, pentru a-i primi bine­cuvântarea, iar după ce o primeau, se bucurau pentru că Duhul Sfânt este plăcut şi dă sufletului pace şi desfătare.

Unii gândesc rău despre părintele Ioan şi prin aceasta întristează pe Duhul Sfânt Care via întru el şi viază întru el şi după moarte. Ei spun că era bogat şi se îmbrăca bine. Dar ei nu ştiu că bogăţia nu dăunează celui întru care via­ză Duhul Sfânt, pentru că sufletul acesta e cu totul în Dum­nezeu şi este preschimbat de Dumnezeu şi uită de bogăţie şi haine. Fericiţi oamenii care îl iubesc pe părintele Ioan, pentru că el se va ruga pentru noi. Iubirea lui pentru Dum­nezeu este fierbinte; el însuşi era cu totul într-o iubire aprinsă.

O, mare părinte Ioane, tu eşti rugătorul nostru! Mulţu­mesc lui Dumnezeu că te-am văzut şi-ţi mulţumesc şi ţie, bunule şi sfântule păstor, căci prin rugăciunile tale am lă­sat lumea şi am sosit la Sfântul Munte al Athosului, unde am văzut mare milă de la Dumnezeu. Şi acum scriu cu bucurie, că Domnul mi-a dat să înţeleg viaţa şi nevoinţa acestui bun păstor.

E o mare nevoinţa [asceză] să trăieşti cu o femeie tâ­nără şi să nu te atingi de ea. Pot aceasta numai cei ce poartă în ei în chip simţit pe Duhul Sfânt. El este dulce şi biruie iubirea unei soţii drăguţe. Mulţi sfinţi se temeau de apropierea femeilor, dar părintele Ioan, deşi era înconju­rat de femei, avea pe Duhul Sfânt, a Cărui dulceaţă covâr­şeşte iubirea trupească.

Mai adaug şi aceasta: era atât de smerit, că nu pierdea harul Duhului Sfânt, şi de aceea îl iubea atât de mult no­rodul, iar el ducea minţile oamenilor spre Dumnezeu.

Vezi în el puterea Duhului Sfânt? Când citeşti cartea sa Viaţa mea în Hristos, sufletul simte în cuvintele lui pute­rea harului lui Dumnezeu. Tu zici: „Eu însă o citesc şi o găsesc fără gust”. Dar te întreb: „Oare aceasta nu este pen­tru că eşti mândru?” Iar harul nu se atinge de inima omu­lui mândru.

Părinte Ioane, acum viezi în cer şi vezi pe Domnul, pe Care sufletul tău îl iubea încă de pe pământ. Te rugăm: Roagă-te pentru noi, ca şi noi să iubim pe Domnul şi să aducem roade de pocăinţă care bucură pe Domnul.

Bunule şi sfântule păstor, ca un vultur ce zboară în înălţimi te-ai ridicat deasupra marii Rusii şi din această înălţime la care te-a suit Duhul Sfânt Care viază întru tine, ai văzut nevoile norodului tău. Prin puterea Duhului Sfânt ai atras norodul spre Dumnezeu, iar oamenii, auzind din gura ta cuvântul lui Dumnezeu, suspinau şi aduceau po­căinţă fierbinte.

O, mare şi bunule păstor, deşi cu trupul ai murit, dar cu duhul eşti împreună cu noi şi, stând înaintea lui Dum­nezeu, ne vezi în Duhul Sfânt din cer. Iar noi cu smerenie te cinstim pe tine.

Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica si Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Despre Sfinți

Unde erai Doamne când vrajmașii mă răneau ?

Minte cu minte se luptă… Mintea noastră – cu mintea vrăjmaşului… Vrăjmaşul a căzut din mândrie şi închipuire, şi tot acolo ne trage şi pe noi… Această luptă cere multă bărbăţie… Domnul lasă pe robul Său să se lupte, dar Însuşi caută asupra lui, precum căuta asupra Marelui Antonie când se lupta cu dracii… Îţi aduci aminte, desigur, că în Viaţa Sfântului Antonie se spune că se sălăşluise într-un mormânt; acolo dracii l-au bătut până la a-şi pierde simţurile. Apropiatul care slujea Cuviosului l-a dus la biserica satului; noaptea, când Antonie şi-a revenit în simţuri, l-a rugat să-l ducă înapoi în mormânt. Cât se poate de bolnav, el nu putea sta în picioare şi se ruga culcat; după rugăciune iarăşi a fost supus cruntei năvale a dracilor, şi când, răbdând grele dureri din partea lor, şi-a ridicat ochii şi a văzut lumină, atunci a cunoscut în ea venirea Domnului, şi a zis:

–   Unde dară erai Tu, Milostive Iisuse, când vrăjmaşii mă răneau?

Iar Domnul i-a răspuns:

–   Aci eram, Antonie, şi căutam asupra bărbăţiei tale.

Aşadar trebuie tot mereu să ne amintim că Domnul vede lupta noastră cu vrăjmaşul, şi deci să nu ne înfricăm, măcar de întregul iad s-ar năpusti asupra noastră, ci să avem bărbăţie.

Sfinţii s-au învăţat lupta cu vrăjmaşul; ei ştiau că vrăjmaşii lucrează înşelător prin gânduri, şi de aceea de-a lungul întregii vieţi nu primeau gândurile. Gândul la început vine nu sub o formă rea , însa mai apoi smulge mintea de la rugăciune şi începe de acum să o rătăcească; de aceea neapărat trebuie respinse toate gândurile, chiar şi cele ce par a fi bune, iar mintea păstrată curată în Dumnezeu… Şi dacă totuşi vine vreun gând, nu trebuie să ne tulburăm, ci să nădăjduim cu tărie în Dumnezeu şi să rămânem în rugăciune… Nu trebuie să ne tulburăm, fiindcă vrăjmaşii se bucură şi de tulburarea noastră… Roagă-te şi gândul se va duce… Este calea Sfinţilor.

“Cuviosul Siluan Athonitul” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2009

Scrie un comentariu

Din categoria Despre războiul duhovnicesc