Arhiva zilnică: noiembrie 26, 2011

Pildă despre smerenie

Despre mândrie Stareţul (Sfântul Siluan)  spunea că nu este capăt pretenţiilor sale. În scrierile lui aflăm următoarea pildă:

<< Un vânător iubea să cutreiere pădurile şi ţarinele după vânat. Odată, urmărind îndelung prada, a urcat pe un munte înalt şi, ostenit, s-a aşezat pe o piatră mare să se odihnească. Văzând un stol de păsări ce zburau de pe o culme pe alta, a început să se gândească:  „De ce Dumnezeu nu a dat aripi omului, să poată zbura?”. În aceeaşi clipă trecea pe acolo un smerit sihastru, şi cunoscând gândul vânătorului, i-a spus: – Iată, tu gândeşti că Dumnezeu nu ţi-a dat aripi; dar dacă ar fi să ţi se dea aripi, oricum nu vei fi mulţumit, şi vei zice: „Aripile mele sunt slabe, şi nu pot zbura cu ele până la cer ca să văd ce este acolo”. Iar dacă ţi se vor da aripi atât de puternice cât să te poţi înălţa până la cer, şi atunci vei fi nemulţumit şi vei zice: “Nu înţeleg ce se petrece aici”. Iar dacă ţi se va da înţelegere, iarăşi vei fi nemulţumit şi vei zice: “De ce nu sunt eu un inger?” Şi dacă te vei face înger, iarăşi vei fi nemulţumit şi vei zice: “De ce nu sunt eu heruvim?”. Şi dacă te vei face heruvim, vei zice: “De ce nu mi-a dat Dumnezeu să ocârmuiesc cerul?” Iar dacă ţi se va da să ocârmuieşti cerul, şi atunci vei fi nemulţumit şi, la fel ca un oarecare altul, cu îndrăzneală vei căuta şi mai mult. Deci totdeauna smereşte-te, şi mulţumeşte-te cu ce ţi s-a dăruit, şi atunci vei trăi cu Dumnezeu. Vânătorul a înţeles că sihastrul grăise adevărul şi a mulţumit lui Dumnezeu că-i trimisese monahul care să-l înţelepţească şi să-i descopere calea smereniei. >>

Stareţul foarte stăruitor întărea că smerenia spre a-şi curăţi mintea de toată închipuirea este calea Sfinţilor:

<< Sfinţii spuneau: “Mă voi munci în iad”. Iar aceasta în ciuda faptului că săvârşeau minuni. Din cercare ei ştiau că dacă sufletul se osândeşte iadului, dar totodată nădăjduieşte în milosârdia lui Dumnezeu, atunci puterea lui Dumnezeu va veni în suflet şi Duhul Sfânt limpede va purta mărturia mântuirii. Prin osândirea de sine sufletul se smereşte, şi gândurile nici nu vor mai avea loc în el, ci va sta cu mintea curată înaintea lui Dumnezeu.  Iată înţelepciunea duhovnicească >>.

“Cuviosul Siluan Athonitul” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusa Ierom. Rafail (Noica), editura Reintregirea, Alba Iulia – 2009

Reclame

Un comentariu

Din categoria Despre smerenie

Lupta duhovnicească

Lupta noastră se duce în fiecare zi şi în fiecare ceas.

  • Dacă faci reproşuri fratelui tău sau îl judeci sau îl întristezi, ţi-ai pierdut pacea.
  • Dacă ai căzut în slava deşartă sau te înalţi deasupra fratelui, ai pierdut harul.
  • Dacă-ţi vine un gând desfrânat şi nu-l depărtezi îndată, sufletul tău pierde iubirea lui Dumnezeu şi îndrăzneala la rugaciune.
  • Dacă iubeşti puterea sau banii, nu vei cunoaşte niciodată iubirea lui Dumnezeu.
  • Dacă împlineşti voia proprie eşti biruit de vrajmaşul şi urâtul intră în sufletul tău.
  • Daca urăşti pe fratele tău, înseamnă că ai căzut din Dumnezeu şi un duh rău a pus stăpânire pe tine.
  • Daca faci bine fratelui, atunci vei afla odihna conştiinţei.
  • Dacă-ţi tai voia proprie, vei izgoni pe vrajmaşi şi vei dobândi pace în sufletul tău.
  • Dacă ierţi fratelui tău ocările şi iubeşti pe vrăjmaşi, atunci dobândeşti iertarea păcatelor tale şi Domnul iţi va da să cunoşti iubirea Duhului Sfânt.

Iar când te smereşti întru totul, atunci afli odihna desăvârşită în Dumnezeu.

Scrie un comentariu

Din categoria Despre războiul duhovnicesc